I. Principii

Implementarea este guvernată de 3 mari principii: legalitatea, regularitatea și conformitatea.

Evident, prima se refera la respectarea legislației incidente în desfășurarea proiectelor POCU. Aceasta implică cercetarea și cunoașterea legislației Europene transpusă în Regulamentele aplicabile proiectelor, însă este imperios necesară și cunoașterea legislației naționale redate prin legile statului, ordonanțele și hotărârile guvernului precum și orice alte norme specifice implementării proiectelor.

Regularitatea este principiul care impune respectarea regulilor și procedurilor interne specifice fiecărui proiect în parte. Acestea se adresează beneficiarilor proiectului.

Implementarea corectă a proiectului implică dincolo de respectarea celor mai sus menționate și respectarea angajamentelor contractuale încheiate în desfășurarea acestuia. Principiul conformității are ca fundament respectarea contractului de finanțare și a anexelor sale. Acest contract este un act de adeziune și stabilește cadrul juridic în care se va desfășura relația contractuală dintre Autoritatea de Management POCU și Beneficiar, regulile și termenele care trebuie respectate de ambele părți, condițiile în care se acordă finanțarea solicitată, precum și modalitățile de punere în aplicare.

II. Neregulă vs. Fraudă

Implementarea corectă a proiectului este mai sigură atunci când sunt cunoscute faptele care pot atrage sancțiuni.

Faptele care nu sunt conforme cu desfășurarea normală a proiectului pot fi clasificate în nereguli sau se pot circumscrie sferei penale, mai exact fiind în prezența unei fraude.

Neregulile pot surveni în momentul în care se constată abateri ușoare de la principiile care guvernează implementarea proiectului. Acestea vor atrage sancțiuni de natură civilă sau administrativă.

Cu titlu de exemplu, neregula poate apărea atunci când se strecoară neconcordanțe între raportul tehnic și evidența cheltuielilor. De asemenea, lipsa unor pagini în livrabilele depuse pot constitui o neregulă. Însă prezentarea aceluiași livrabil pentru a justifica plata unui expert în mai multe luni sau proiecte poate ridica suspiciuni de fraudă.

Frauda constituie orice abatere de la lege, reguli sau reglementări specifice comisă cu intenție și care poate prejudicia interesele financiare ale Uniunii Europene. Cercetarea acesteia determină inițierea unor proceduri administrative sau judiciare pentru a stabili existența unor indici specifici fraudei. Frauda presupune săvârșirea unei infracțiuni care va fi stabilită doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

De pildă, o împrejurare frauduloasă poate avea loc atunci când au loc omisiuni sau ștersături în evidența cheltuielilor având ca scop prejudicierea cu intenție a bugetului Uniunii Europene.

Pentru o bună clarificare a diferenței dintre neregulă și fraudă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene realizează o departajare care trasează 4 niveluri:

1. Suspiciunea de neregulă – constă într-o posibilă eroare care poate fi clarificată printr-un răspuns la solicitarea echipei de control.
2. Neregula confirmată – împrejurare constatată care poate genera sancțiuni financiare suportate de lider sau de parteneri.
3. Suspiciunea de fraudă – constă în bănuiala săvârșirii unei fapte ce se circumscrie sferei frauduloase aspect care demarează investigarea de către DLAF (Departamentului pentru Luptă Antifraudă) / DNA (Direcția Națională Anticorupție);
4. Frauda – reprezintă săvârșirea unei infracțiuni constatată printr-o hotărâre definitivă a instanței penale competente.

III. Prevenirea neregulilor și a fraudei

Funcția prevenției este esențială în demararea oricărui proiect. Iar pentru a preîntâmpina săvârșirea unor nereguli sau a unor fapte de natură penală, este esențială organizarea proiectului urmând câțiva pași importanți:

• Studierea legislației și a reglementărilor specifice proiectului;

• Respectarea tuturor dispozițiilor contractuale;

• Experiența echipei;

• Monitorizarea riguroasă a proiectului;

• Instituirea unor reguli și proceduri corecte;

• Comunicare proactivă cu Organismul Intermediar unde este alocat proiectul respectiv;

Sursa: mfe.gov.ro

În prezent, realizarea proiectelor în parteneriat reprezintă o practică familiară a organizațiilor publice și private din România având astfel un rol mult mai satisfăcător asupra nevoilor complexității proiectelor, iar în multe cazuri parteneriatul reprezintă chiar o condiție esențială și obligatorie a acordării finanțării nerambursabile.

Parteneriatul aduce o plusvaloare certă în ceea ce privește amplificarea eficacității aplicării fondurilor structurale și de investiții europene. El sporește angajamentul colectiv și asumarea politicilor, extinde cunoștințele disponibile, know-how-ul și opiniile referitoare la conceperea și aplicarea strategiilor asigurând o mai bună transparență în luarea deciziilor.

Evident acest parteneriat este guvernat de o serie de principii, de legi, dar și de acordurile consemnate în actul strategic care stabilește rolurile și limitele parteneriatului.

La încheierea unui acord de parteneriat se vor avea în vedere câteva principii esențiale:

• Este necesar ca partenerii selectați să fie reprezentativi pentru interesele proiectului respectiv;

• Rolul partenerilor în punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat, precum și performanța și eficacitatea parteneriatului se recomandă a fi supusă unei evaluări;

• Partenerii trebuie să dea dovadă de implicare, pregătire și punere în aplicare a acordurilor de parteneriat și a programelor, stabilind în acest sens cerințe procedurale minime pentru a asigura o consultare la timp în mod relevant și transparent;

• Parteneriatul trebuie să se bucure de activități de consolidare a capacității de dezvoltare a proiectului;

• Parteneriatul trebuie să se bazeze pe schimbul de experiență și a învățării reciproce;

• Este necesar ca partenerii să contribuie la realizarea proiectului în modalitățile precizate în cererea de finanțare și în acordul de parteneriat;

• Toți partenerii trebuie să contribuie la implementarea proiectului și să își asume rolul lor în cadrul acestuia, așa cum este definit în acordul de parteneriat.

• Partenerii trebuie să se consulte în mod regulat și să se informeze asupra tuturor aspectelor privind evoluția proiectelor;

• Partenerii trebuie să implementeze activitățile cu respectarea standardelor profesionale și de etică cele mai înalte;

• Partenerii sunt obligați să respecte toate normele care reglementează acest parteneriat și să fie atenți în special la regulile privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților, iar în cazul apariției unii asemenea conflict, să dispună luarea măsurilor ce conduc la evitarea, respectiv stingerea lui, inclusiv, dar fără a se limita la, informarea Autorității de management / Organismelor Intermediare responsabile în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict. Desigur că omiterea luării unei astfel de măsuri suportă și consecințe, contractul de finanțare putând fi astfel reziliat de drept și fără punere în întârziere prin Decizia Autorității de Management / Organismelor Intermediare responsabile, cu excepția notificării liderului de parteneriat în acest sens.

Actul fundamental care îndrumă și stabilește limitele parteneriatului este Acordul de parteneriat.

Acordul de parteneriat este actul ce consfințește asocierea în parteneriat a două sau mai multe entități juridice în vederea implementării unor proiecte de finanțare obținute prin programele P.O.C.U. (Programul Operațional Capital Uman, numit mai nou POEO), P.O.C.A. (Programul Operațional Capacitate Administrativă), Programele de cooperare transfrontalieră, interregională, și transnațională.

Parteneriatul consemnat în acest acord este supus unei structuri specifice în sensul că unul dintre parteneri va fi desemnat ca fiind liderul de parteneriat, iar ceilalți semnatari fiind doar parteneri/membrii.

Prin acordul de parteneriat se stabilesc drepturile și obligațiile părților (partenerilor), contribuția financiară proprie a fiecărei părți la bugetul proiectului, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea activităților aferente proiectului.

Acordul de parteneriat stabilește care este rolul și responsabilitatea fiecărui partener acestea fiind corespunzătoare prevederilor din cererea de finanțare fiind documentul principal în stabilirea activităților asumate de fiecare partener.

Ca orice contract, acordul de parteneriat este un document care stabilește limitele fiecărei părți atât din punct de vedere al drepturilor sale cât și în ceea ce privește obligațiile pe care le are.

Ele sunt avute în vedere în conținutul acordului corespunzător structurii parteneriatului, astfel liderul de parteneriat având drepturi și obligații specifice. Printre acestea enumerăm câteva dintre drepturile și obligațiile esențiale ale liderului de parteneriat:

• În raport cu ceilalți parteneri semnatari ai acordului, liderul are dreptul de a solicita acestora furnizarea oricăror informații și documente legate de proiect, de implementarea acestuia și de execuția contractului de finanțare;

• acționează în calitate de reprezentant al celorlalți membri în raporturile cu Autoritatea de Management / Organismele Intermediare;

• are autoritatea de a angaja legal toți partenerii în scopul îndeplinirii rolurilor și responsabilităților, derulării activităților și asigurarea tuturor resurselor astfel cum sunt asumate de fiecare partener prin acordul de parteneriat;

• consultă și informează pe ceilalți parteneri despre progresul privind implementarea proiectului;

• orice modificare importantă a proiectului va fi convenită de lider împreună cu ceilalți parteneri înaintea aprobării sale de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;

• este responsabil de a da curs cererilor provenite de la ceilalți partener, dar și cu transmiterea cererilor principale către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;

• este responsabil pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii așa cum sunt semnalate în eventualele notificări și titluri de creanță emise pe numele său de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar.

Acordul de parteneriat menționează în mod expres și drepturile și obligațiile pe care le au ceilalți parteneri semnatari, iar printre cele esențiale putem sublinia enumera următoarele:

• situația cheltuielilor angajate de către aceștia sunt eligibile în aceeași măsură precum cele angajate de către liderul de proiect și corespunzător rolului menționat în acord;

• au dreptul de a fi informați, consultați de către liderul de parteneriat în legătură cu progresul în implementarea proiectului, propunerile pentru modificări importante ale proiectului, executarea contractului de finanțare;

• transmit documentațiile aferente achizițiilor, realizării activităților asumate precum și a cheltuielilor efectuate;

• furnizează orice informații tehnice sau financiare privind proiectul către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, Autoritățile de Audit sau Certificare, Comisia Europeană, sau către orice alt organism abilitat să verifice sau să realizeze modul de implementare al proiectului;

• de asemenea, sunt responsabili pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii conform notificărilor/titlurilor de creanță emise pe numele lor de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;

Încălcarea acestor drepturi și obligații angajează și răspunderea părți responsabile.

În ceea ce privește răspunderea membrilor parteneriatului, aceștia înțeleg și acceptă faptul că vor răspunde individual față de Liderul de parteneriat, iar Liderul de parteneriat și partenerii față de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar Responsabil, pentru realizarea angajamentelor asumate de fiecare dintre aceștia în implementarea proiectului conform cererii de finanțare.

Un exemplu des întâlnit în practică este situația cheltuielilor neeligibile efectuate de către unul dintre parteneri. Într-o astfel de situație, Autoritatea de Management / Organismul intermediar va imputa suma cheltuielilor neeligibile liderului de parteneriat, acesta având un drept de regres împotriva partenerului aflat în culpă.

Într-o astfel de situație, liderul de parteneriat poate avea un rol de salvgardare a proiectului fiind un pion important în remedierea situațiilor semnalate de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, astfel depunând diligențele necesare împreună cu partenerul responsabil.

Nu trebuie omis faptul că Autorității de Management i se permite prin lege să procedeze la somarea liderului de parteneriat, iar în mod subsecvent partenerului responsabil pentru situația semnalată, și în cele din urmă entităților abilitate în vederea executării silite.

Evitarea unei astfel de situații nefericite va avea ca fundament analiza juridică și faptică a neregulilor semnalate de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, acestea putând fi combătute în prealabil printr-o procedură internă de contestare a deciziilor luate de autoritate, și ulterior în fața instanței de judecată în materia contenciosului administrativ.