Autor: Avocat Iordache Razvan

RECUPERARE CREANȚE PRIN AVOCAT

Posted by Avocat Iordache Razvan on with 0 Comment

Scurt ghid pentru toate categoriile de persoane care au de recuperat bani sau de primit un produs sau un serviciu în schimbul propriei prestații.

Neîndeplinirea obligațiilor asumate în relațiile comerciale. Recuperarea banilor ce derivă fie din neplata facturilor restante sau ale prețului, fie din restituirea prețului achitat pentru un serviciu neonorat/ un produs nelivrat.

Introducere

Societatea de astăzi ne arată că economia se află într-o plină dinamică atât cu părți bune, dar și cu părți rele, iar acest lucru rezultă clar din evoluția și multitudinea relațiilor comerciale intervenite între participanții la acest fenomen. 

Desigur că părțile rele sunt scoase în evidență de relațiile comerciale mai puțin performante iar unul dintre subiectele de interes în acest context este reprezentat de neîndeplinirea obligațiilor asumate pentru atingerea scopului relației. 

De regulă, obligațiile pot consta fie în prestarea unor servicii sau vânzarea unor produse, fie în plata acestora, asumate de părți prin orice mijloc recunoscut de lege cum ar fi prin intermediul unui contract, sau al unei corespondețe între părți, etc. 

Scenariile cel mai des întâlnite într-o astfel de situație au în vedere neplata unor facturi, neplata prețului pentru achiziționarea unui produs sau a unor servicii, sau chiar restituirea prețului deja achitat pentru un produs care nu a fost niciodată livrat sau pentru anumite servicii care deși au fost achitate, nu au fost prestate conform înțelegerilor intervenite între comercianți. 

Neperformanța relației comerciale subzistă si în situația în care obligațiile de plată a facturilor, prețului sau de predare a bunului și serviciilor au fost onorate doar parțial și nu conform înțelegerilor consemnate într-un contract sau prin orice mijloc care poate dovedi voința părților. 

Recuperarea creanțelor derivate din scenarii similare celor mai sus enumerate este o provocare comună atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoane juridice, insă mai mult pentru cea de-a doua categorie, în special pentru firme. 

Acest context are în vedere orice categorie de persoană care se află în situația în care partenerul de afaceri refuză să plătească sau să-și onoreze obligația pe care și-a asumat-o în schimbul serviciului pe care i l-ați oferit.

Indiferent că este vorba de recuperarea facturilor restante, prețurilor nerestituite sau a sumelor datorate din activități delictuale sau infracționale, este esențial să știți care sunt pașii pe care trebuie să îi urmați pentru a vă recupera banii. 

Este crucial să aveți o perspectivă cat mai clară și detaliată asupra modului în care puteți acționa pentru recuperarea creanțelor, fie amiabil, fie prin intermediul instanței de judecată. 

Recuperarea banilor prin Avocat

Este recomandat ca demersurile efectuate pentru recuperarea banilor sa fie făcute cu ajutorul unui Avocat cu experiență în recuperări de creanțe. De ce? Pentru că avocatul este un profesionist desăvârșit în acest domeniu. Este familiarizat cu toate noțiunile de drept incidente, are cunoștința procedurilor legale și a tuturor pașilor pe care îi aveți de făcut încă de la inițierea demersului și până la executarea debitorului în vederea recuperării efective. 

Etapă preliminară procedurilor de recuperare

Înainte de a demara orice fel de procedură de recuperare este deosebit de important să analizați care sunt dovezile pe care le aveți împotriva debitorului. Iar aici atenția se va îndrepta către actele și faptele care au condus la nașterea relației voastre contractuale, dar și cele subsecvente. 

Așadar, verificați dacă aveți dovezi precum:

  • Contractul semnat de părți și facturile care atestă datoria;
  • Dovada comunicării facturilor către debitor sau dovada primirii;
  • Chitanțele și dovada transferurilor bancare / ordinele de plată;
  • Dovada unei plăți parțiale din partea debitorului, dacă este cazul;
  • Dovada recunoașterii datoriei de către debitor, cum ar fi discuții purtate pe e-mail sau mesaje text;
  • Dovada faptului că v-ați îndeplinit propria obligație, cum ar fi livrarea produselor sau prestarea serviciilor convenite;

În situația în care nu aveți una dintre probele de mai sus, sau dovezile pe care le aveți nu sunt destul de clare, încercați să faceți rost de ele de la debitor astfel încât să nu își dea seama că intenționați să-l acționați în justiție. În acest sens, poate ar fi util să reluați discuțiile fie prin e-mail, fie prin mesaje text cu ajutorul aplicațiilor din telefonul mobil. 

Procedura de recuperare a creanței pe cale amiabilă

Prima și, de multe ori, cea mai eficientă metodă de recuperare a creanțelor este negocierea amiabilă. 

Aceasta implică contactarea părții datornice prin trimiterea de notificări, somații sau înștiințări către aceasta, sau purtarea oricărei corespondențe până la consemnarea unei înțelegeri.

În acest demers, este esențial să păstrezi un ton calm, profesionist și să furnizezi toate detaliile relevante care susțin cererea ta.

Pași pentru negocierea amiabilă:

  • Trimiterea unei notificări scrise: Este importantă redactarea unei notiifcări clare și concise, în care să să se specifice toate elementele situației de fapt și de drept;
  • Furnizarea dovezilor: În notificare, poți anexa copii ale documentelor care atestă existența datoriei, cum ar fi contractul, facturile, chitanțele, transferurile bancare sau dovada îndeplinirii propriei obligații ce nu a fost satisfăcută prin plată de către cel datornic;
  • Comunicarea deschisă: Încercă să menții un dialog deschis cu debitorul. Uneori, simpla discuție poate rezolva problema fără a fi necesară intervenția instanței;

Procedura judiciară – Acționarea debitorului în instanța de judecată

Dacă negocierea amiabilă nu dă rezultate, următorul pas este acționarea în instanță. Pentru a avea șanse maxime de succes, este important să ai pregătite toate documentele necesare care demonstrează existența și întinderea datoriei.

Pași pentru acționarea în instanță:

  • Consultarea unui avocat specializat în recuperări de creanțe: Este recomandat să apelezi la un avocat specializat în recuperarea creanțelor ce constau în sume de bani datorate. Acesta te poate ghida prin procesul legal și poate asigura că toate documentele sunt completate corect.
  • Pregătirea documentelor: Contractul și facturile care atestă datoria; Chitanțele și dovada transferurilor bancare; Dovezile unei plăți parțiale, dacă este cazul; Dovezi ale recunoașterii datoriei de către debitor, cum ar fi discuții purtate pe e-mail sau mesaje text.; Dovezi ale îndeplinirii propriei obligații, cum ar fi livrarea produselor sau prestarea serviciilor convenite.
  • Depunerea cererii în instanță: Avocatul va depune cererea în instanță și va urma procedurile legale necesare pentru recuperarea creanței. Procesul include redactarea acțiunii și a tuturor răspunsurilor față de apărările invocate de debitor, prezentarea la termene de judecată, administrarea probelor probelor și dezbaterea pe fond a litigiului în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești pe care să puneți în executare în vedere recuperării efective a datoriei. 

Executarea silită: 

În funcție de actul care stă la baza relației comerciale pe care ați încheiat-o cu cel datornic, există și situații în care nu este necesară solicitarea intervenției instanței de judecată pentru a obține o hotărâre judecătorească ce ar urma sa fie pusă în executare, întrucât însuși actul ce vă leagă este un titlu executoriu. Pentru a putea identifica un astfel de document este indicat să cereți părerea unui avocat care să vă lămurească în acest sens.

În oricare dintre situații, fie că aveți deja un titlu executoriu, fie că urmează să îl obțineți prin intermediul instanței de judecată, recuperarea efectivă presupune o ultimă etapă din acest proces, și anume înregistrarea unei cereri de executare pe rolului unui birou de executor judecătoresc și învestirea sa în vederea executării și recuperării sumelor de bani.

Concluzie

Recuperarea creanțelor poate fi un proces complex, dar cu ajutorul unui avocat specializat și urmând pașii descriși mai sus, poți maximiza șansele de a-ți recupera banii. Fie că alegi varianta negocierii amiabile sau pe cea a acționării în instanță, este esențial să ai pregătite toate documentele necesare și să fii informat despre drepturile tale legale.

Prin acest ghid de recuperare bani prin avocat, sperăm să îți oferim claritate și suport în demersurile tale de recuperare a creanțelor. Dacă te afli în situația de a avea bani de recuperat, nu ezita să consulți îmi ceri părerea în calitate de avocat specializat pentru a beneficia de asistență profesională și pentru a-ți proteja interesele financiare.

Definirea clauzei privind onorariul de succes în contractele de consultanță încheiate pentru accesarea fondurilor europene

Posted by Avocat Iordache Razvan on with 0 Comment

În contextul accesării și implementării fondurilor europene, contractele de consultanță încheiate între cei ce aspira la obținerea unei finanțări și firmele specializate care oferă suport în acest sens, joacă un rol crucial în asigurarea succesului proiectelor. 

Într-un astfel de contract, fiecare parte contractuală urmărește să-și procure un avantaj în schimbul obligațiilor pe care și-o asumă, în speța de față fiind vorba de prestarea serviciilor din partea firmei de consultanță, pe de o parte, și de plata prețului din partea beneficiarului pentru aceste servicii, de cealaltă parte. 

Marea majoritate a firmelor de consultanță specializate în acest sector optează pentru introducerea în contract a clauzei privind onorariul de succes, încasarea sa fiind condiționată de aprobarea finanțării. Aceasta este una dintre clauzele cheie ale acestui gen de contract.

Deși la prima vedere inserarea acestei clauze în contract poate părea doar o formalitate, aceasta ascunde subtilități și implicații juridice importante care trebuie luate în considerare cu atenție de către părțile contractante, întrucât practica executării acestor contracte ridică de ceva vreme numeroase ipoteze în care, de pildă, fie consultantul nu își poate încasa onorariul de succes deși munca depusă îl justifică, fie beneficiarul poate fi obligat la plata acestuia deși nu poate implementa proiectul. 

Pentru firmele de consultanță, una dintre provocările majore este legată de situația în care nu pot solicita onorariul de succes dacă aprobarea finanțării/semnarea contractului de finanțare nu a avut loc. 

Această problemă devine și mai complexă atunci când clauza privind onorariul de succes nu este definită în mod suficient de clar în contract. O formulare vagă sau ambiguă a acestei clauze poate duce la interpretări divergente și poate crea incertitudini în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților.

De aceea, este importantă clarificarea onorariului de succes în acest context. Părțile contractuale au doar reprezentarea că este vorba despre remunerația pe care firma de consultanță o primește în cazul în care proiectul obține finanțare europeană. Ipoteză în care executarea acestei clauze este ghidată doar de o interpretare ad literam a textului ce o privește, cu rezerva ca una dintre părți poate ajunge în scenariul de a trăi o dezamăgire și o neputință, cum ar fi situația în care consultantul a gestionat scrierea si depunerea proiectului cu maximă diligență existând indici optimiști că proiectul va primi cu succes finanțarea, însă înainte de acest moment firma beneficiară intră în procedură de insolvență. De altfel, și beneficiarul se poate afla într-o situație similară când cererea de finanțare a fost aprobată, dar din motive ce țin de modul de scriere și depunere al proiectului, fie se aprobă o valoare eligibilă neașteptat de mică, fie timpul rămas nu permite implementarea, dar conform contractului îi subzistă obligația de a achita onorariul de succes. Astfel de situații vor genera cu certitudine apariția unor litigii între părțile contractului. 

Pentru a putea preveni apariția unor astfel de ipoteze, este necesar ca formularea clauzei privind onorariul de succes să aibă în vedere că este esențial ca în executarea contractului să existe asumare și să nu se pericliteze echilibrul contractual. 

Părțile trebuie să înțeleagă că un contract nu este doar un acord de voințe, ci și unde acord de interese reunite ale părților, fiind de fapt un cumul al voințelor și intereselor părților.

Sub acest aspect trebuie subliniat și scopul fiecărei părți contractuale de a-și satisface interesul propriu, iar acest lucru nu poate avea loc decât prin generarea de către contract a unui echilibru al prestațiilor reciproce, menit să asigure fiecărei părți efectele utile ale actului pe care îl semnează.

Așadar, revenind la executarea obligațiilor contractuale privind plata prețului prin onorariul de succes, este recomandat ca părțile să procedeze la o definire clară a clauzei, în sensul de a menționa în contract care sunt toate condițiile în care acest onorariu poate fi solicitat sau exonerat de la plată. 

În absența unei definiții clare a momentului exact în care se consideră că este incidentă sau nu această clauză, părțile pot întâmpina dificultăți în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale privind onorariul de succes. 

Aprobarea finanțării, ca moment cheie în activarea clauzei aduse în discuție, poate fi interpretată în diferite moduri – contractul de consultanță putând avea în vedere, de exemplu, fie momentul emiterii deciziei de finanțare, fie momentul semnării contractul de finanțare. 

Pe de altă parte, este esențial să se clarifice situația în care aprobarea finanțării este condiționată de anumite evenimente sau acțiuni care nu sunt sub controlul direct al beneficiarului sau al firmei de consultanță. De exemplu, dacă aprobarea finanțării este condiționată de obținerea unor avize sau autorizații, întârzierile sau eșecurile în obținerea acestora nu ar trebui să conducă la exonerarea beneficiarului de la plata onorariului de succes, dacă aceasta este prevăzută ca o condiție contractuală.

Pe de altă parte, beneficiarii de fonduri europene trebuie să fie conștienți de obligațiile lor în ceea ce privește plata onorariului de succes. Semnarea contractului de consultanță poate implica, în mod implicit sau explicit, angajamentul de a plăti acest onorariu în cazul în care finanțarea este obținută cu succes. Prin urmare, în situația în care semnarea contractului de finanțare nu are loc din motive imputabile beneficiarului, acesta ar putea fi obligat să plătească onorariul de succes către firma de consultanță, chiar dacă finanțarea nu este finalizată.

Un alt aspect important care trebuie luat în considerare este modul în care clauza onorariului de succes interacționează cu alte prevederi ale contractului, precum și cu legislația națională și europeană în vigoare. 

În concluzie, clauza privind onorariul de succes în contractele de consultanță pentru accesarea fondurilor europene este un aspect deosebit de important din perspectivă juridică. O redactare clară și detaliată a acestei clauze poate contribui la evitarea disputelor și asigurarea unei colaborări eficiente între părți în cadrul proiectelor finanțate din surse europene.

Mai mult decât atât, este esențial ca părțile să fie asistate de specialiști în domeniul juridic, cu recomandarea ca aceștia să fie avocați specializați în dreptul fondurilor europene, pentru a se asigura că toate contractele sunt formulate în conformitate cu prevederile legale și cu bunele practici în domeniu.

Parteneriat pentru performanță în consultanța juridică specializată în dreptul fondurilor europene

Posted by Avocat Iordache Razvan on with 0 Comment

În calitate de avocat specializat în dreptul fondurilor europene, sunt încântat să anunț un parteneriat strategic cu Centrul de Dezvoltare SMART, un lider recunoscut în domeniul consultanței pentru accesarea fondurilor europene, cu peste 20 de ani de experiență. 

Această colaborare marchează o etapă importantă în angajamentul nostru de a oferi servicii juridice de cea mai înaltă calitate și relevanță pentru clienții noștri.

Prin acest parteneriat, puteți beneficia de o gamă extinsă de servicii, care include:

Consultanță Juridică Specializată dedicată pentru proiecte finanțate prin fonduri europene, acoperind de la elaborarea și revizuirea contractelor până la reprezentare în litigii și furnizarea de opinii juridice.

Suport Integrat: Colaborând îndeaproape cu experții Centrului de Dezvoltare SMART, asigurăm o abordare holistică în pregătirea și implementarea proiectelor dvs., acordând o atenție deosebită aspectelor legale și de conformitate.

Experiență Combinată în consultanță financiară și juridică, pentru o gestionare eficientă și conformă a proiectelor dvs. cu fonduri europene.

Acest parteneriat reflectă dedicarea noastră comună de a oferi soluții complete, personalizate nevoilor specifice ale fiecărui client, asigurându-ne că demersurile dvs. nu doar ating obiectivele propuse, dar sunt și protejate din punct de vedere juridic.

Vă invit să ne contactați pentru a discuta cum vă poate beneficia acest parteneriat în realizarea și protejarea proiectelor dvs. cu fonduri europene. Împreună, suntem mai bine pregătiți să navigăm complexitatea procesului de finanțare europeană.

Avocatul de succes – între așteptări și realitate

Posted by Avocat Iordache Razvan on with 0 Comment

Într-o societate în continuă evoluție, avocatul reprezintă deseori punctul de sprijin esențial pentru cei care își caută dreptatea în instanță sau au nevoie de asistență juridică într-o anume speță. Cu toate acestea, pentru a evita eventuale decepții și pentru a construi o relație eficientă cu un avocat, este crucial să se înțeleagă diferențele dintre așteptări și realitate atunci când o persoană este pusă în situația de a alege un avocat pentru problema cu care se confruntă.

Evident, articolul are în vedere și unele așteptări exagerate ale clienților care asociază deseori imaginea avocatului român cu un personaj desprins din filmele americane, neînvins în procesele sale sau în episoadele de negociere cu adversarii.

Din păcate imaginea unui astfel de avocat este doar o așteptare iluzorie dacă ne raportăm cel puțin la realitatea sistemului de drept din România. Avocatul român nu este un magician și nu poate înclina balanța de fiecare dată în favoarea clientului său fără a depinde și de alți factori exteriori.

Una dintre cele mai des întâlnite așteptări este soluționarea rapidă a problemelor juridice.

Mulți clienți se așteaptă ca un avocat de succes să rezolve rapid și eficient cazurile cu care se confruntă. Fie că este vorba de un litigiu, un divorț sau o problemă contractuală, așteptarea este adesea că avocatul va găsi o soluție într-un timp record. Însă, realitatea este că sistemul juridic este adesea un proces complex, care necesită timp și răbdare. Avocatul va lucra meticulos pentru a obține rezultate favorabile, dar procesul poate implica etape care nu pot fi parcurse într-un ritm atât de rapid precum îl doresc anumiți clienți. Spre exemplu, durata soluționării unui proces depinde de termenele acordate de instanța de judecată, deci de un factor ce nu poate fi influențat de către avocat. Un alt exemplu poate fi vorba despre durata unui răspuns așteptat din partea unei instituții publice, s.a.m.d.

Avocatul de succes poate fi recunoscut și după modul său de lucru, relația loială și transparentă pe care o are cu clientul său dar și perseverența de care dă dovadă în abordarea fiecărui caz.

Întotdeauna clientul trebuie să știe că obligația avocatului este de diligență, și nu de rezultat, cum chiar legea îi impune. Aceasta înseamnă că avocatul va face orice îi stă în putere să reprezinte interesele clientului cu maximă seriozitate și responsabilitate.

Un alt aspect important pe care clientul trebuie să îl aibă în vedere este comunicarea. Majoritatea așteaptă un flux constant de informații detaliate cu privire la evoluția cazului lor. Imaginați-vă că avocatul nu are doar un singur client, iar așteptarea ar fi ca acesta să fie mereu disponibil pentru a oferi lămuriri și actualizări. Însă, realitatea este că avocații, în ciuda eforturilor lor, pot fi implicați în multiple cazuri simultan. Este important ca un client să înțeleagă că, deși comunicarea este esențială, nu întotdeauna informațiile pot fi furnizate imediat, ci în funcție de evoluția cazului și de nevoile juridice specifice, cum ar fi pronunțarea unei soluții din partea instanței de judecată, comunicarea unui răspuns din partea părții adverse, comunicarea unui răspuns din partea unei instituții publice, etc.

Avocatul ar trebui să evite garantarea obținerii unui rezultat favorabil.

Pentru multe persoane angajarea unui avocat de succes este echivalentă cu certitudinea obținerii unui rezultat favorabil, iar acest lucru nu poate fi decât un mit. Realitatea este, însă, că niciun avocat nu poate oferi o garanție absolută într-un sistem juridic relativ imprevizibil. Cum spuneam anterior, un avocat de succes va depune eforturi semnificative pentru a construi un caz solid, dar factori precum probele disponibile, interpretarea legii de către instanță și alte variabile pot influența rezultatul final.

Costuri reduse și claritate financiară

Evident că foarte mulți clienți se așteaptă, de asemenea, la o claritate financiară și, eventual, la costuri reduse în relația cu serviciile unui avocat de succes. Cu toate acestea, realitatea este că serviciile juridice de calitate implică adesea costuri, iar implicarea avocatului poate fi complexă, se poate lovi de situații imprevizibile, si astfel generând uneori costuri suplimentare. Este esențial să existe o comunicare deschisă între avocat și client privind aspectele financiare, astfel încât ambele părți să aibă așteptări realiste.

Imaginea avocatului de succes ar trebui să pornească de la o relație construită pe înțelegere și colaborare transparentă cu clientul său

Pentru a construi o relație eficientă și sănătoasă cu un avocat de succes, clienții trebuie să-și alinieze așteptările cu realitatea complexă a sistemului juridic. Colaborarea transparentă și comunicarea deschisă între avocat și client sunt cheia înțelegerii profunde a procesului juridic și a eforturilor implicate în obținerea rezultatelor dorite. În final, un avocat de succes nu doar că oferă asistență legală, ci și își împărtășește expertiza pentru a naviga împreună cu clienții prin meandrele complexe ale sistemului judiciar.

Atunci când un client se pregătește să aleagă un avocat, respectiv unul de succes în lumina așteptărilor pe care le au, este esențial să ia în considerare mai mulți factori pentru a asigura o colaborare eficientă și înțelegerea corectă a așteptărilor reciproce. În contextul discuției despre avocatul de succes și realitățile profesiei, iată câteva aspecte pe care un client ar trebui să le aibă în vedere:

  1. Experiența și expertiza: Un client ar trebui să aibă în vedere experiența și expertiza avocatului în domeniul specific cazului său. O cunoaștere aprofundată a legilor aplicabile și a practicilor judiciare este crucială pentru construirea unui caz solid.
  2. Reputația și recomandările: Investigarea reputației unui avocat prin recenzii, referințe sau recomandări poate oferi o perspectivă asupra abilităților sale profesionale și a calității serviciilor oferite. O reputație solidă poate reflecta încrederea acordată de clienți anteriori.
  3. Comunicare și disponibilitate: Este important să stabilească așteptări clare în ceea ce privește comunicarea și disponibilitatea avocatului. Un client ar trebui să înțeleagă cum și când va fi informat cu privire la evoluția cazului și să se asigure că avocatul este disponibil pentru întrebări și lămuriri.
  4. Onestitate și transparență financiară: Un avocat de succes va fi onest și transparent în ceea ce privește costurile implicate în procesul legal. Este important ca un client să discute deschis despre onorarii, taxe și orice alte costuri asociate pentru a evita neînțelegeri ulterioare.
  5. Colaborare și implicare personală: Un client ar trebui să se asigure că avocatul este dispus să colaboreze strâns cu el, ascultând cu atenție și înțelegând detaliile specifice ale cazului. Implicarea personală și dedicarea avocatului pot influența semnificativ rezultatul final.
  6. Realism în Așteptări: Este important ca un client să aibă așteptări realiste în privința rezultatelor. Așa cum am mai spus-o, și o voi repeta la nesfârșit, niciun avocat nu poate garanta succesul într-un mod absolut. O discuție deschisă cu privire la posibilitățile și riscurile asociate cazului poate ajuta la stabilirea unor așteptări echilibrate.
  7. Raport calitate-preț: Evaluarea raportului calitate-preț este esențială. Un client ar trebui să analizeze nu doar costurile, ci și calitatea serviciilor oferite de avocat în contextul specific al cazului său.

Alegerea unui avocat poate avea un impact semnificativ asupra soluțiilor dorite, motiv pentru care este esențial ca un client să fie informat, să colaboreze eficient și să aibă încredere în profesionalismul și abilitățile avocatului ales.

Tu ce așteptări ai de la un avocat?

Soluție pentru scăderea ratelor de credit bancar

Posted by Avocat Iordache Razvan on with 0 Comment

Cel mai probabil în prezent există o mulțime de oameni care se întreabă ce se întâmplă cu ratele creditelor bancare, de ce au crescut și de ce continuă să crească atât de mult, dar mai ales ce pot face într-o astfel de situație.

Este cazul tuturor românilor care au rate la credite împrumutate cu dobânda variabilă influențată de indici de referință. În acest moment, un exemplu de credite afectate sunt cele ale căror dobânzi sunt influențate de indici precum Robor sau IRCC.

Este cunoscut faptul că acești indici de referință (Robor și IRCC) au crescut alarmant în ultima perioadă, iar vestea îngrijorătoare este ca cel puțin unul dintre ei va continua să crească tot mai mult și în perioada ce urmează.

Cum ratele creditelor cresc direct proporțional cu indicele de referință, mulți dintre români se văd în situația în care propria rată devine tot mai greu de achitat.

Spre exemplu, dacă unei persoane îi crește rata dobânzii la 8.70% ca urmare a actualizării IRCC din prezent față de 4,87% cât avea în luna ianuarie 2021, vă suferi o creștere a unei rate lunare de la 1000 de lei la 1514 lei. Asta înseamnă că obligația lunară de plată înregistrează o creștere de peste 50%.

Pe de altă parte, un exemplu de creștere considerabilă a ratelor bancare există și în cazul românilor cu creditele contractate în moneda CHF (francul elvețian), care astăzi suportă o creștere spectaculoasă a ratelor lunare. Știm, este o poveste mai veche, dar din păcate încă este de actualitate.

De exemplu, la data de 17.01.2008 un franc elvețian (CHF) valora 2.2819 lei, iar în prezent valorează 4.9653 lei la cursul de schimb al BNR, de unde rezultă, în mod cert, o diferență de curs valutar de peste 100%. Asta înseamnă că o persoana care a obținut un credit în moneda CHF în anul 2008, plătește astăzi o rată lunară cel puțin dublă față de momentul luării creditului.

În sfârșit, vin întrebările: Sunt aceste creșteri de neoprit? Exista soluții de remediere?

Din fericire, legislația română oferă posibilitatea consumatorilor de a obține echilibrarea contractelor de credit, în special cele ipotecare, asigurând astfel o rată lunară mult mai accesibilă.

Astfel, cei care au suferit aceste creșteri exagerate a ratelor lunare se pot adresa băncii respective în vederea echilibrării contractului de credit dacă se află într-una dintre următoarele împrejurări:

  • cursul de schimb valutar înregistrează creșteri de peste 52,6% față de momentul obținerii creditului;
  • rata lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă;
  • oricare dintre cele două creșteri să fie prezente în ultimele 6 luni;

O astfel de cerere trebuie să vina din partea consumatorului și se înaintează băncii prin intermediul unui avocat, notar sau executor sub forma unei notificări întemeiate pe legea dării în plată.

În situația în care banca nu va da curs acestei cereri, se va solicita intervenția instanței de judecată care poate dispune în sensul echilibrării condițiilor contractuale referitoare la rata lunară de plată.

Din fericire, practica instanțelor de judecată este destul de optimistă în ceea ce îi privește pe consumatori, existând numeroase hotărâri definitive prin care au fost reduse ratele lunare de credit.

proiect-poeo

Ce înseamnă din punct de vedere legal implementarea unui proiect POEO (fost POCU sau PODRU) si cum se definesc neregulile

Posted by Avocat Iordache Razvan on

I. Principii

Implementarea este guvernată de 3 mari principii: legalitatea, regularitatea și conformitatea.

Evident, prima se refera la respectarea legislației incidente în desfășurarea proiectelor POCU. Aceasta implică cercetarea și cunoașterea legislației Europene transpusă în Regulamentele aplicabile proiectelor, însă este imperios necesară și cunoașterea legislației naționale redate prin legile statului, ordonanțele și hotărârile guvernului precum și orice alte norme specifice implementării proiectelor.

Regularitatea este principiul care impune respectarea regulilor și procedurilor interne specifice fiecărui proiect în parte. Acestea se adresează beneficiarilor proiectului.

Implementarea corectă a proiectului implică dincolo de respectarea celor mai sus menționate și respectarea angajamentelor contractuale încheiate în desfășurarea acestuia. Principiul conformității are ca fundament respectarea contractului de finanțare și a anexelor sale. Acest contract este un act de adeziune și stabilește cadrul juridic în care se va desfășura relația contractuală dintre Autoritatea de Management POCU și Beneficiar, regulile și termenele care trebuie respectate de ambele părți, condițiile în care se acordă finanțarea solicitată, precum și modalitățile de punere în aplicare.

II. Neregulă vs. Fraudă

Implementarea corectă a proiectului este mai sigură atunci când sunt cunoscute faptele care pot atrage sancțiuni.

Faptele care nu sunt conforme cu desfășurarea normală a proiectului pot fi clasificate în nereguli sau se pot circumscrie sferei penale, mai exact fiind în prezența unei fraude.

Neregulile pot surveni în momentul în care se constată abateri ușoare de la principiile care guvernează implementarea proiectului. Acestea vor atrage sancțiuni de natură civilă sau administrativă.

Cu titlu de exemplu, neregula poate apărea atunci când se strecoară neconcordanțe între raportul tehnic și evidența cheltuielilor. De asemenea, lipsa unor pagini în livrabilele depuse pot constitui o neregulă. Însă prezentarea aceluiași livrabil pentru a justifica plata unui expert în mai multe luni sau proiecte poate ridica suspiciuni de fraudă.

Frauda constituie orice abatere de la lege, reguli sau reglementări specifice comisă cu intenție și care poate prejudicia interesele financiare ale Uniunii Europene. Cercetarea acesteia determină inițierea unor proceduri administrative sau judiciare pentru a stabili existența unor indici specifici fraudei. Frauda presupune săvârșirea unei infracțiuni care va fi stabilită doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

De pildă, o împrejurare frauduloasă poate avea loc atunci când au loc omisiuni sau ștersături în evidența cheltuielilor având ca scop prejudicierea cu intenție a bugetului Uniunii Europene.

Pentru o bună clarificare a diferenței dintre neregulă și fraudă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene realizează o departajare care trasează 4 niveluri:

  1. Suspiciunea de neregulă – constă într-o posibilă eroare care poate fi clarificată printr-un răspuns la solicitarea echipei de control.
  2. Neregula confirmată – împrejurare constatată care poate genera sancțiuni financiare suportate de lider sau de parteneri.
  3. Suspiciunea de fraudă – constă în bănuiala săvârșirii unei fapte ce se circumscrie sferei frauduloase aspect care demarează investigarea de către DLAF (Departamentului pentru Luptă Antifraudă) / DNA (Direcția Națională Anticorupție);
  4. Frauda – reprezintă săvârșirea unei infracțiuni constatată printr-o hotărâre definitivă a instanței penale competente.

III. Prevenirea neregulilor și a fraudei

Funcția prevenției este esențială în demararea oricărui proiect. Iar pentru a preîntâmpina săvârșirea unor nereguli sau a unor fapte de natură penală, este esențială organizarea proiectului urmând câțiva pași importanți:

  • Studierea legislației și a reglementărilor specifice proiectului;
  • Respectarea tuturor dispozițiilor contractuale;
  • Experiența echipei;
  • Monitorizarea riguroasă a proiectului;
  • Instituirea unor reguli și proceduri corecte;
  • Comunicare proactivă cu Organismul Intermediar unde este alocat proiectul respectiv;

Sursa: mfe.gov.ro

acord-parteneriat

Importanța acordului de parteneriat în cadrul proiectelor europene si de ce este bine sa nu trecem repede peste clauzele cuprinse de acesta

Posted by Avocat Iordache Razvan on

În prezent, realizarea proiectelor în parteneriat reprezintă o practică familiară a organizațiilor publice și private din România având astfel un rol mult mai satisfăcător asupra nevoilor complexității proiectelor, iar în multe cazuri parteneriatul reprezintă chiar o condiție esențială și obligatorie a acordării finanțării nerambursabile.

Parteneriatul aduce o plusvaloare certă în ceea ce privește amplificarea eficacității aplicării fondurilor structurale și de investiții europene. El sporește angajamentul colectiv și asumarea politicilor, extinde cunoștințele disponibile, know-how-ul și opiniile referitoare la conceperea și aplicarea strategiilor asigurând o mai bună transparență în luarea deciziilor.

Evident acest parteneriat este guvernat de o serie de principii, de legi, dar și de acordurile consemnate în actul strategic care stabilește rolurile și limitele parteneriatului.

La încheierea unui acord de parteneriat se vor avea în vedere câteva principii esențiale:

  • Este necesar ca partenerii selectați să fie reprezentativi pentru interesele proiectului respectiv;
  • Rolul partenerilor în punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat, precum și performanța și eficacitatea parteneriatului se recomandă a fi supusă unei evaluări;
  • Partenerii trebuie să dea dovadă de implicare, pregătire și punere în aplicare a acordurilor de parteneriat și a programelor, stabilind în acest sens cerințe procedurale minime pentru a asigura o consultare la timp în mod relevant și transparent;
  • Parteneriatul trebuie să se bucure de activități de consolidare a capacității de dezvoltare a proiectului;
  • Parteneriatul trebuie să se bazeze pe schimbul de experiență și a învățării reciproce;
  • Este necesar ca partenerii să contribuie la realizarea proiectului în modalitățile precizate în cererea de finanțare și în acordul de parteneriat;
  • Toți partenerii trebuie să contribuie la implementarea proiectului și să își asume rolul lor în cadrul acestuia, așa cum este definit în acordul de parteneriat.
  • Partenerii trebuie să se consulte în mod regulat și să se informeze asupra tuturor aspectelor privind evoluția proiectelor;
  • Partenerii trebuie să implementeze activitățile cu respectarea standardelor profesionale și de etică cele mai înalte;
  • Partenerii sunt obligați să respecte toate normele care reglementează acest parteneriat și să fie atenți în special la regulile privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților, iar în cazul apariției unii asemenea conflict, să dispună luarea măsurilor ce conduc la evitarea, respectiv stingerea lui, inclusiv, dar fără a se limita la, informarea Autorității de management / Organismelor Intermediare responsabile în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict. Desigur că omiterea luării unei astfel de măsuri suportă și consecințe, contractul de finanțare putând fi astfel reziliat de drept și fără punere în întârziere prin Decizia Autorității de Management / Organismelor Intermediare responsabile, cu excepția notificării liderului de parteneriat în acest sens.

Actul fundamental care îndrumă și stabilește limitele parteneriatului este Acordul de parteneriat.

Acordul de parteneriat este actul ce consfințește asocierea în parteneriat a două sau mai multe entități juridice în vederea implementării unor proiecte de finanțare obținute prin programele P.O.C.U. (Programul Operațional Capital Uman, numit mai nou POEO), P.O.C.A. (Programul Operațional Capacitate Administrativă), Programele de cooperare transfrontalieră, interregională, și transnațională.

Parteneriatul consemnat în acest acord este supus unei structuri specifice în sensul că unul dintre parteneri va fi desemnat ca fiind liderul de parteneriat, iar ceilalți semnatari fiind doar parteneri/membrii.

Prin acordul de parteneriat se stabilesc drepturile și obligațiile părților (partenerilor), contribuția financiară proprie a fiecărei părți la bugetul proiectului, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea activităților aferente proiectului.

Acordul de parteneriat stabilește care este rolul și responsabilitatea fiecărui partener acestea fiind corespunzătoare prevederilor din cererea de finanțare fiind documentul principal în stabilirea activităților asumate de fiecare partener.

Ca orice contract, acordul de parteneriat este un document care stabilește limitele fiecărei părți atât din punct de vedere al drepturilor sale cât și în ceea ce privește obligațiile pe care le are.

Ele sunt avute în vedere în conținutul acordului corespunzător structurii parteneriatului, astfel liderul de parteneriat având drepturi și obligații specifice. Printre acestea enumerăm câteva dintre drepturile și obligațiile esențiale ale liderului de parteneriat:

  • În raport cu ceilalți parteneri semnatari ai acordului, liderul are dreptul de a solicita acestora furnizarea oricăror informații și documente legate de proiect, de implementarea acestuia și de execuția contractului de finanțare;
  • acționează în calitate de reprezentant al celorlalți membri în raporturile cu Autoritatea de Management / Organismele Intermediare;
  • are autoritatea de a angaja legal toți partenerii în scopul îndeplinirii rolurilor și responsabilităților, derulării activităților și asigurarea tuturor resurselor astfel cum sunt asumate de fiecare partener prin acordul de parteneriat;
  • consultă și informează pe ceilalți parteneri despre progresul privind implementarea proiectului;
  • orice modificare importantă a proiectului va fi convenită de lider împreună cu ceilalți parteneri înaintea aprobării sale de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;
  • este responsabil de a da curs cererilor provenite de la ceilalți partener, dar și cu transmiterea cererilor principale către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;
  • este responsabil pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii așa cum sunt semnalate în eventualele notificări și titluri de creanță emise pe numele său de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar.

Acordul de parteneriat menționează în mod expres și drepturile și obligațiile pe care le au ceilalți parteneri semnatari, iar printre cele esențiale putem sublinia enumera următoarele:

  • situația cheltuielilor angajate de către aceștia sunt eligibile în aceeași măsură precum cele angajate de către liderul de proiect și corespunzător rolului menționat în acord;
  • au dreptul de a fi informați, consultați de către liderul de parteneriat în legătură cu progresul în implementarea proiectului, propunerile pentru modificări importante ale proiectului, executarea contractului de finanțare;
  • transmit documentațiile aferente achizițiilor, realizării activităților asumate precum și a cheltuielilor efectuate;
  • furnizează orice informații tehnice sau financiare privind proiectul către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, Autoritățile de Audit sau Certificare, Comisia Europeană, sau către orice alt organism abilitat să verifice sau să realizeze modul de implementare al proiectului;
  • de asemenea, sunt responsabili pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii conform notificărilor/titlurilor de creanță emise pe numele lor de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;

Încălcarea acestor drepturi și obligații angajează și răspunderea părți responsabile.

În ceea ce privește răspunderea membrilor parteneriatului, aceștia înțeleg și acceptă faptul că vor răspunde individual față de Liderul de parteneriat, iar Liderul de parteneriat și partenerii față de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar Responsabil, pentru realizarea angajamentelor asumate de fiecare dintre aceștia în implementarea proiectului conform cererii de finanțare.

Un exemplu des întâlnit în practică este situația cheltuielilor neeligibile efectuate de către unul dintre parteneri. Într-o astfel de situație, Autoritatea de Management / Organismul intermediar va imputa suma cheltuielilor neeligibile liderului de parteneriat, acesta având un drept de regres împotriva partenerului aflat în culpă.

Într-o astfel de situație, liderul de parteneriat poate avea un rol de salvgardare a proiectului fiind un pion important în remedierea situațiilor semnalate de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, astfel depunând diligențele necesare împreună cu partenerul responsabil.

Nu trebuie omis faptul că Autorității de Management i se permite prin lege să procedeze la somarea liderului de parteneriat, iar în mod subsecvent partenerului responsabil pentru situația semnalată, și în cele din urmă entităților abilitate în vederea executării silite.

Evitarea unei astfel de situații nefericite va avea ca fundament analiza juridică și faptică a neregulilor semnalate de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, acestea putând fi combătute în prealabil printr-o procedură internă de contestare a deciziilor luate de autoritate, și ulterior în fața instanței de judecată în materia contenciosului administrativ.

Ai împrumutat un prieten cu bani și nu ți-i mai restituie?

Posted by Avocat Iordache Razvan on

De multe ori ne aflăm în situația în care un apropiat ne cere să îl împrumutăm cu o sumă de bani, iar noi, din considerente de solidaritate față de acesta, îi sărim în ajutor. Cu toate acestea, la momentul scadenței pot apărea și situații mai puțin plăcute când cel împrumutat „uită” că banii au fost acordați cu titlu de împrumut și că îi revine obligația de a restitui suma pe care a primit-o.

Fie că este vorba de un prieten, concubin sau de o rudă nu înseamnă că poate profita de calitatea pe care a avut-o la momentul respectiv și că tu nu îți mai poți recupera banii pe care i-ai dat cu încredere, chiar dacă nu ați încheiat,  în scris, un contract de împrumut.

Este suficient să faci dovada faptului că i-ai dat banii și că v-ați înțeles să ți-i restituie.

Cum faci dovada transmiterii banilor ?

– Dacă banii au fost transmiși prin transfer bancar, dovada poate fi făcută cu ordinul de plată sau extrasul de cont din care să rezulte suma transferată și beneficiarul.

Ar fi ideal ca la secțiunea ”detalii plată” să fie menționat faptul că transferul se face cu titlu de împrumut.

– Dacă i-ai transmis banii în numerar (cash), dovada o poți face cu martori sau cu discuții purtate în scris cu persoana împrumutată din care să rezulte și suma de bani. Discuțiile scrise pot fi purtate prin intermediul oricărei aplicații de tip chat, respectiv mesaje text,  Whatsapp, Facebook Messenger; E-mail,
Telegram, Instagram, etc.;

Cum faci dovada obligației de restituire a persoanei pe care ai împrumutat-o?

Poți dovedi faptul că v-ați înțeles ca banii să îți fie restituiți, prin orice mijloc de probă din care rezultă caracterul împrumutului:

– Martori.

Legea permite audierea martorilor într-o astfel de situație având în vedere relația de prietenie, concubinaj etc, părțile fiind în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris.

– Înscrisuri.

Poți dovedi că banii au fost acordați cu titlu de împrumut, și nu cu titlu de „dar”, dacă ați purtat o discuție scrisă despre acest subiect din care să rezulte că suma de bani îți va fi restituită.

Așa cum am spus mai sus, discuțiile scrise pot fi cele purtate pe orice platforma sau aplicație de tip chat cum ar fi Whatsapp, E-mail, Messenger, mesajele text din telefon, Instagram, etc.

Dacă nu există o astfel de discuție, ai face bine să faci rost de una. Astfel poți începe să redeschizi subiectul împrumutului cu persoana respectivă asigurându-te că din răspunsurile pe care le vei primi va recunoaște atât suma împrumutată cât și faptul că trebuie să ți-o restituie.

Împrumutul poate fi dificil de probat în situația în care persoana respectivă nu recunoaște datoria, banii au fost transmiși în numerar fără martori și nu există nicio altă proba din care să rezulte transmiterea banilor și obligația de restituire.

! Asigură-te că nu au trecut 3 ani de la data acordării împrumutului !

Dacă datoria este mai veche de 3 ani, intervine prescripția, și nu mai poți cere restituirea sumei de bani.

Asta înseamnă că o dată ce au trecut 3 ani de la data acordării împrumutului, sau de la data la care trebuia să îți restituie banii, dacă aceasta reiese de undeva, nu mai poți acționa în judecată pe împrumutat în vederea restituirii banilor, intervenind prescripția dreptului material la acțiune.

Desigur, există și situații excepționale prin care termenul de 3 ani poate fi suspendat sau întrerupt. Cazuri mai uzuale pot fi situațiile în care cel împrumutat restituie în mod voluntar o parte din bani, recunoaște datoria, este chemat în judecată, sau este notificat și pus în întârziere, etc.

Dacă ai toate aceste dovezi poți trece la recuperarea sumei de bani. Asta presupune să o faci fie în mod amiabil, fie prin intermediul instanței de judecată.

Recuperarea sumei de bani în mod amiabil nu cere o anumită formă, fiind suficientă o discuție purtată cu persoana împrumutată prin care îi soliciți să procedeze la restituirea sumei respective.

  • Notifică persoana pe care ai împrumutat-o, solicitându-i, în mod amiabil, restituirea banilor;

Notificarea formulată personal, prin avocat, sau prin executor, transmisă prin intermediul poștei sau curieratului cu confirmare de primire, conținut declarat, sau prin agent procedural, după caz, va avea forță probantă în fața unei instanțe de judecată, făcând pe deplin dovada punerii în întârziere a împrumutatului, precum și a întreruperii cursului prescripției.

  • Cheam-o în judecată;

Este scenariul în care nu te poți înțelege cu persoana respectivă, și atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să o acționezi în judecată.

În oricare dintre cele două situații, pentru a evita riscuri de procedură dar și pentru a fi mai aproape de succes este recomandat să apelezi la un avocat.

Cum te protejezi înainte de a semna un contract

Posted by Avocat Iordache Razvan on

Românii se confruntă cu foarte multe litigii generate de răspunderea contractuală, asta pentru că cel mai probabil nevoia este factorul principal care îl determină pe român să recurgă la semnarea unui contract cu orice preț. Iar un contract semnat în necunoștință de cauză poate ajunge foarte ușor în fața unei instanțe de judecată. De ce ? Pentru că legea română impune forța obligatorie a contractului. De aceea orice aspect înțeles de părți prin contract trebuie respectat, neputând fi modificat sau încetat decât prin acordul acestora sau din cauze autorizate de lege.

Niciun contract nu ar trebui să fie semnat înainte de a verifica amănunțit fiecare clauză din conținutul său.

Lucrurile merg întocmai ca la doctor, fiind recomandat să-l vizitezi cu scopul de a preveni o eventuală boala gravă. De aceea este mai important să știi dacă merită să semnezi un contract sau nu, înainte de a pune pixul pe foaie, și nu ulterior.

Este cunoscut faptul că foarte multe persoane semnează un contract fără a mai face verificări prealabile, din dorința de a „prinde” acea afacere, și fără să aibă în vedere eventualele consecințe.

De aceea, este recomandat și foarte important în același timp să încredințezi această etapă unui avocat care poate să îți redea o radiografie pe înțelesul tău asupra contractului.

Astfel, vei ști dacă îl poți semna liniștit, sau dacă trebuie să ceri modificarea sau completarea lui, pentru a nu te expune unor situații care te pot împovăra mai târziu.

Totuși, este bine să ai un minim de cunoștințe necesare în prealabil semnării unui contract, mai ales în situațiile în care ești pus în fața faptului împlinit și nu ai timpul necesar de a beneficia de o opinie specializată.

Un prim pas important pe care trebuie să-l faci înainte de a încheia un contract, este să cercetezi istoricul și situația actuală a partenerului cu care vei semna, altfel spus trebuie efectuată etapa de ”due dilligence”. Asta presupune să afli detalii despre identitate, bonitate, datorii, conduita în afaceri, dar și în societate, etc. Nu este recomandat să devii partenerul unei persoane care este sau ar putea fi inexistentă, rău platnică, cu antecedente penale, sau care desfășoară o afacere nesustenabilă.

Acuratețea unei astfel de verificări poate presupune și alocarea unui timp mai îndelungat pentru a-l verifica pe viitorul partener. Cu toate acestea, poți obține câteva răspunsuri mai rapide cercetând portalul instanțelor de judecată, portalul registrului comerțului, cartea funciară, precum și alte platforme online care îți pot oferi detalii mai amănunțite.

Dacă ai trecut cu bine de de etapa verificării, în măsura în care ți se permite, încearcă să fii tu cel care propune modelul contractului. Astfel, vei fi în avantaj și poți proceda la întocmirea actului după nevoile tale.

Contractul pe care îl vei redacta trebuie să conțină orice înțelegere pe care ați stabilit-o. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa lași anumite aspecte sa fie reglementate doar pe baza încrederii, pentru că un eventual litigiu va fi neiertător în primul rând asupra celor ce nu au fost inserate si clarificate în contract.

Un exemplu poate fi și situația unor prestații care nu vor fi incluse în obiectul contractului. Pentru a înlătura orice dubiu asupra lor, este recomandat să fie menționate ca fiind operațiuni ce excedează contractului.

Dacă, însă, ești în situația în care ți se propune un contract, trebuie să ai în vedere câteva aspecte care te pot ajuta:

–  Nu semna contractul așa cum ți-a fost propus fără a-l studia și fără a-l înțelege integral. De aceea, vei negocia contractul până îl vei înțelege perfect și vei fi gata să îți asumi orice scenariu;

– Clauzele trebuie să aibă un limbaj cât mai clar și simplu pentru a fi ușor de interpretat. Limbajul simplu produce și el efecte juridice, însă un limbaj pompos poate fi în defavoarea ta dacă nu l-ai înțeles integral.

– Se recomandă semnarea contractului pe o perioadă determinată, termenul stipulat fiind unul rezonabil pentru ambele părți. Desigur, în funcție de poziția din contract, dar și de tipul contractului, există și situații în care perioada nedeterminată profita mai mult.

– Prețul contractului și modalitatea de achitare a acestuia trebuie să fie clar structurate și bine înțelese de părți.

– Trebuie să existe un echilibru între drepturile și obligațiile părților, fiind astfel de evitat situația în care obligațiile tale sunt mult mai împovărătoare decât obligațiile celuilalt. Sancțiunile contractuale ar trebui să fie în sarcina ambelor părți pentru a contura echilibrul contractual.

– Clauzele privind răspunderea contractuală trebuie să fie clare si bine reglementate astfel încât să înțelegi care va fi scenariul în situația în care ți se va angaja răspunderea.

-Protejează-ți interesele contractuale incluzând suficiente garanții pe care le poți activa atunci când cealaltă parte nu își execută obligațiile asumate.

– Atenție la clauzele privind daunele și penalitățile stipulate împotriva ta. Trebuie verificat cuantumul lor, și să te asiguri că nu sunt exagerate.

– Trebuie să te asiguri că poți înceta contractul fără acordul expres al celeilalte părți;

– Asigură-te că poți insera o clauză de confidențialitate pentru a-ți proteja informațiile pe care le vei furniza celeilalte părți în derularea relațiilor contractuale, în special cele cu privire la know-how;

– În situația în care cealaltă parte locuiește și/sau desfășoară activitatea în alt stat, asigură-te că este stabilită legea aplicabilă contractului, de preferat legea română.

– Stabilește competența de soluționare a unui eventual litigiu în favoarea unei instanțe din raza sediului/domiciliului tău.

– Asigură-te că orice solicitare din partea celeilalte părți să fie efectuată în scris, prin modalitățile agreate prin contract (e-mail cu confirmare de primire; scrisoare cu conținut declarat, etc.);

– Vei semna contractul după ce l-ai mai citit încă o dată, chiar dacă ai negociat deja clauzele. Vei fi atent să verifici că nu există clauze noi inserate în contract, pe care nu le-ai cunoscut.

– Nu vei semna ”în alb”, pentru ca nu vrei să riști un dezastru.

– Nu uita că o dată ce ai semnat contractul, acesta îți va deveni opozabil  și trebuie să îți respecți toate obligațiile pe care ți le-ai asumat.

Desigur, sfaturile pot fi numeroase în funcție de tipul de contract pentru care ai optat, iar din acest motiv cel mai util lucru pe care îl poți face înainte de a-l semna este să ceri opinia unui avocat.

Legea 10/2001 – Vechea și actuala problemă a notificărilor privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 1945 – 1989 și nesoluționate până în prezent

Posted by Avocat Iordache Razvan on

Este cunoscut faptul ca în perioada anilor 1945 – 1989, foarte mulți români au fost deposedați de proprietățile pe care le aveau ca urmare a instaurării regimului comunist. Însă după aproximativ 11 ani, la data de 14.02.2001, a intrat în vigoare Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care are ca scop restituirea imobilelor către foștii proprietari fie în natură, fie prin echivalent dacă aceasta nu mai este posibilă.

Primăriile și alte entități legal învestite au fost asaltate de notificările românilor care doreau sa beneficieze de efectele acestei legi. Însă timpul a dovedit că rezolvarea acestor notificări a fost și este o situație greu de gestionat.

În prezent, la nivel național mai sunt 40.476 de notificări nesoluționate atât cele aflate în primării cât și cele direcționate către alte entități competente.

Primăria București este ”campioana” dosarelor nesoluționate, înregistrând în prezent un număr de 37.750 de astfel de notificări.

Altfel spus, în decurs de 21 de ani de la data apariției legii 10/2001, au fost rezolvate aproximativ 69.500 de notificări, iar in București doar 20.557.

Ce se întâmplă cu dosarele nesoluționate?

O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a stabilit că în situația în care entitățile învestite de lege nu soluționează notificările de restituire în termenele prevăzute de aceasta, respectiv în termenele de 12, 24 si 36 de luni de la data apariției legii, în funcție de câte notificări aveau de soluționat fiecare entitate învestită,  persoanele îndreptățite se puteau adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene.

În situația în care titularii drepturilor nu s-au adresat instanței in termenul de 6 luni, pierd dreptul de a solicita instanței soluționarea pe fond a notificării de restituire. Soluționarea pe fond presupune ca instanța de judecată să se pronunțe atât asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, cât și cu privire la calitatea de persoana îndreptățită. Cu alte cuvinte, asta înseamnă ca instanța de judecată sa se substituie entității pârâte și să soluționeze notificarea în locul acesteia.

Cu toate acestea, încă exista soluții pentru obținerea măsurilor reparatorii și în rândul celor care nu s-au adresat instanței de judecată în termenul de 6 luni. Soluțiile vin din partea Înaltei Curți de Casație și justiție a României.

De-a lungul anilor Înalta Curte de Casație și Justiție a României a tranșat aceasta problemă pronunțând mai multe hotărâri în acest sens (Decizia XX/2007; Decizia 45/2019) stabilind ca ”lipsa răspunsului entității învestite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului”, dar și faptul ca ”termenul de 6 luni anterior menționat nu se aplică acțiunilor formulate împotriva refuzului entităților de a soluționa notificarea”.

Cu alte cuvinte, în situația în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii au o notificare legal înregistrată la Primărie, și nu s-a adresat instanței de judecată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor de 12, 24 și 36 de luni, se pot adresa totuși instanței de judecată în sensul obligării primăriei de a soluționa notificarea în 30 de zile de când se comunică hotărârea definitivă.

Cât durează un astfel de proces?

Durata acestui proces poate varia în funcție de instanța de judecată, însă pot aproxima un termen de 1 an și jumătate, maxim 2.

Soluția instanței de a obliga primăria la soluționarea notificării poate genera doua scenarii:

  1. Primăria poate emite o dispoziție fie de restituire în natură, dacă este cazul, fie de propunere acordare măsuri reparatorii prin puncte;
  2. Primăria poate emite o dispoziție de respingere a notificării pentru diverse motive pe care le apreciază în acest sens;

Care este parcursul dosarului până la obținerea măsurilor reparatorii ?

Dacă soluția primăriei este de a emite dispoziție de restituire în natură se va proceda la întocmirea unui protocol de predare-preluare a bunului. Iar dacă se acordă măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va pleca la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, instituție care va emite decizie de compensare prin puncte.

Însă dacă primăria emite dispoziție de respingere a notificării, este necesară formularea unei contestații împotriva dispoziției, în 30 de zile de la comunicarea acesteia, prin care se va solicita instanței de judecată analiza pe fond a notificării.

Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

Dacă în cele din urmă primăria emite dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va ajunge la C.N.C.I. unde pentru soluționarea sa va trebui sa aștepte 60 de luni de la data înregistrării lui în cadrul acestei instituții. Totuși legea prevede și anumite cazuri în care C.N.C.I. va trebui sa procedeze la soluționarea dosarului cu prioritate, daca este incident unul dintre cazurile de excepție prevăzute de lege.

Cazurile de excepție sunt următoarele:

– dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente în completare potrivit art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013;

– dosarele în care, instanţele de judecată s-au pronunţat definitiv cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită;

– dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele supraviețuitoare ale Holocaustului;

– dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Evident că exista si situația în care C.N.C.I. consideră că nu există niciun caz de excepție, apreciere personală a instituției mai mult sau mai puțin întemeiată. Într-o astfel de situație, persoana îndreptățită trebuie sa solicite intervenția instanței de judecată.

Soluțiile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor

C.N.C.I. poate emite, fie de bună voie, fie ca urmare a unei hotărâri judecătorești, decizia de compensare prin puncte, care poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare în situația în care nu sunteți mulțumiți de cuantumul despăgubirilor pe care vi le acordă.

Aceeași contestație este valabilă și în cazul în care C.N.C.I. emite o dispoziție de respingere a propunerii de acordare măsuri reparatorii prin puncte, din varii motive pe care persoana îndreptățită la măsuri reparatorii le consideră neîntemeiate.

În cele din urmă, punctele acordate prin varianta finala a deciziei de compensare vor fi valorificate de către titular prin intermediul ANRP care va emite titluri de plata în decurs de 5 ani, în transe egale.

Ce înseamnă acordarea măsurilor reparatorii prin puncte ? Potrivit Legii 165/2013 ”un punct are valoarea de un leu”. Astfel că punctele acordate prin decizia de compensare reprezintă contravaloarea în lei.

În concluzie, procesul de restituire a imobilelor ce fac obiectul legilor 10/2001 și 165/2013, este unul destul de îndelungat, și nu este deloc simplu precum pare. Din acest motiv este recomandată angajarea unui avocat specializat în astfel de dosare, pentru a comprima cât se poate de bine acest timp de așteptare.