Este cunoscut faptul ca în perioada anilor 1945 – 1989, foarte mulți români au fost deposedați de proprietățile pe care le aveau ca urmare a instaurării regimului comunist. Însă după aproximativ 11 ani, la data de 14.02.2001, a intrat în vigoare Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care are ca scop restituirea imobilelor către foștii proprietari fie în natură, fie prin echivalent dacă aceasta nu mai este posibilă.
Primăriile și alte entități legal învestite au fost asaltate de notificările românilor care doreau sa beneficieze de efectele acestei legi. Însă timpul a dovedit că rezolvarea acestor notificări a fost și este o situație greu de gestionat.
În prezent, la nivel național mai sunt 40.476 de notificări nesoluționate atât cele aflate în primării cât și cele direcționate către alte entități competente.
Primăria București este ”campioana” dosarelor nesoluționate, înregistrând în prezent un număr de 37.750 de astfel de notificări.
Altfel spus, în decurs de 21 de ani de la data apariției legii 10/2001, au fost rezolvate aproximativ 69.500 de notificări, iar in București doar 20.557.
Ce se întâmplă cu dosarele nesoluționate?
O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a stabilit că în situația în care entitățile învestite de lege nu soluționează notificările de restituire în termenele prevăzute de aceasta, respectiv în termenele de 12, 24 si 36 de luni de la data apariției legii, în funcție de câte notificări aveau de soluționat fiecare entitate învestită, persoanele îndreptățite se puteau adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene.
În situația în care titularii drepturilor nu s-au adresat instanței in termenul de 6 luni, pierd dreptul de a solicita instanței soluționarea pe fond a notificării de restituire. Soluționarea pe fond presupune ca instanța de judecată să se pronunțe atât asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, cât și cu privire la calitatea de persoana îndreptățită. Cu alte cuvinte, asta înseamnă ca instanța de judecată sa se substituie entității pârâte și să soluționeze notificarea în locul acesteia.
Cu toate acestea, încă exista soluții pentru obținerea măsurilor reparatorii și în rândul celor care nu s-au adresat instanței de judecată în termenul de 6 luni. Soluțiile vin din partea Înaltei Curți de Casație și justiție a României.
De-a lungul anilor Înalta Curte de Casație și Justiție a României a tranșat aceasta problemă pronunțând mai multe hotărâri în acest sens (Decizia XX/2007; Decizia 45/2019) stabilind ca ”lipsa răspunsului entității învestite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului”, dar și faptul ca ”termenul de 6 luni anterior menționat nu se aplică acțiunilor formulate împotriva refuzului entităților de a soluționa notificarea”.
Cu alte cuvinte, în situația în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii au o notificare legal înregistrată la Primărie, și nu s-a adresat instanței de judecată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor de 12, 24 și 36 de luni, se pot adresa totuși instanței de judecată în sensul obligării primăriei de a soluționa notificarea în 30 de zile de când se comunică hotărârea definitivă.
Cât durează un astfel de proces?
Durata acestui proces poate varia în funcție de instanța de judecată, însă pot aproxima un termen de 1 an și jumătate, maxim 2.
Soluția instanței de a obliga primăria la soluționarea notificării poate genera doua scenarii:
- Primăria poate emite o dispoziție fie de restituire în natură, dacă este cazul, fie de propunere acordare măsuri reparatorii prin puncte;
- Primăria poate emite o dispoziție de respingere a notificării pentru diverse motive pe care le apreciază în acest sens;
Care este parcursul dosarului până la obținerea măsurilor reparatorii ?
Dacă soluția primăriei este de a emite dispoziție de restituire în natură se va proceda la întocmirea unui protocol de predare-preluare a bunului. Iar dacă se acordă măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va pleca la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, instituție care va emite decizie de compensare prin puncte.
Însă dacă primăria emite dispoziție de respingere a notificării, este necesară formularea unei contestații împotriva dispoziției, în 30 de zile de la comunicarea acesteia, prin care se va solicita instanței de judecată analiza pe fond a notificării.
Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor
Dacă în cele din urmă primăria emite dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va ajunge la C.N.C.I. unde pentru soluționarea sa va trebui sa aștepte 60 de luni de la data înregistrării lui în cadrul acestei instituții. Totuși legea prevede și anumite cazuri în care C.N.C.I. va trebui sa procedeze la soluționarea dosarului cu prioritate, daca este incident unul dintre cazurile de excepție prevăzute de lege.
Cazurile de excepție sunt următoarele:
– dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente în completare potrivit art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013;
– dosarele în care, instanţele de judecată s-au pronunţat definitiv cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită;
– dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele supraviețuitoare ale Holocaustului;
– dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.
Evident că exista si situația în care C.N.C.I. consideră că nu există niciun caz de excepție, apreciere personală a instituției mai mult sau mai puțin întemeiată. Într-o astfel de situație, persoana îndreptățită trebuie sa solicite intervenția instanței de judecată.
Soluțiile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor
C.N.C.I. poate emite, fie de bună voie, fie ca urmare a unei hotărâri judecătorești, decizia de compensare prin puncte, care poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare în situația în care nu sunteți mulțumiți de cuantumul despăgubirilor pe care vi le acordă.
Aceeași contestație este valabilă și în cazul în care C.N.C.I. emite o dispoziție de respingere a propunerii de acordare măsuri reparatorii prin puncte, din varii motive pe care persoana îndreptățită la măsuri reparatorii le consideră neîntemeiate.
În cele din urmă, punctele acordate prin varianta finala a deciziei de compensare vor fi valorificate de către titular prin intermediul ANRP care va emite titluri de plata în decurs de 5 ani, în transe egale.
Ce înseamnă acordarea măsurilor reparatorii prin puncte ? Potrivit Legii 165/2013 ”un punct are valoarea de un leu”. Astfel că punctele acordate prin decizia de compensare reprezintă contravaloarea în lei.
În concluzie, procesul de restituire a imobilelor ce fac obiectul legilor 10/2001 și 165/2013, este unul destul de îndelungat, și nu este deloc simplu precum pare. Din acest motiv este recomandată angajarea unui avocat specializat în astfel de dosare, pentru a comprima cât se poate de bine acest timp de așteptare.