Etichetă: avocat Iordache razvan

proiect-poeo

Ce înseamnă din punct de vedere legal implementarea unui proiect POEO (fost POCU sau PODRU) si cum se definesc neregulile

Posted by Avocat Iordache Razvan on

I. Principii

Implementarea este guvernată de 3 mari principii: legalitatea, regularitatea și conformitatea.

Evident, prima se refera la respectarea legislației incidente în desfășurarea proiectelor POCU. Aceasta implică cercetarea și cunoașterea legislației Europene transpusă în Regulamentele aplicabile proiectelor, însă este imperios necesară și cunoașterea legislației naționale redate prin legile statului, ordonanțele și hotărârile guvernului precum și orice alte norme specifice implementării proiectelor.

Regularitatea este principiul care impune respectarea regulilor și procedurilor interne specifice fiecărui proiect în parte. Acestea se adresează beneficiarilor proiectului.

Implementarea corectă a proiectului implică dincolo de respectarea celor mai sus menționate și respectarea angajamentelor contractuale încheiate în desfășurarea acestuia. Principiul conformității are ca fundament respectarea contractului de finanțare și a anexelor sale. Acest contract este un act de adeziune și stabilește cadrul juridic în care se va desfășura relația contractuală dintre Autoritatea de Management POCU și Beneficiar, regulile și termenele care trebuie respectate de ambele părți, condițiile în care se acordă finanțarea solicitată, precum și modalitățile de punere în aplicare.

II. Neregulă vs. Fraudă

Implementarea corectă a proiectului este mai sigură atunci când sunt cunoscute faptele care pot atrage sancțiuni.

Faptele care nu sunt conforme cu desfășurarea normală a proiectului pot fi clasificate în nereguli sau se pot circumscrie sferei penale, mai exact fiind în prezența unei fraude.

Neregulile pot surveni în momentul în care se constată abateri ușoare de la principiile care guvernează implementarea proiectului. Acestea vor atrage sancțiuni de natură civilă sau administrativă.

Cu titlu de exemplu, neregula poate apărea atunci când se strecoară neconcordanțe între raportul tehnic și evidența cheltuielilor. De asemenea, lipsa unor pagini în livrabilele depuse pot constitui o neregulă. Însă prezentarea aceluiași livrabil pentru a justifica plata unui expert în mai multe luni sau proiecte poate ridica suspiciuni de fraudă.

Frauda constituie orice abatere de la lege, reguli sau reglementări specifice comisă cu intenție și care poate prejudicia interesele financiare ale Uniunii Europene. Cercetarea acesteia determină inițierea unor proceduri administrative sau judiciare pentru a stabili existența unor indici specifici fraudei. Frauda presupune săvârșirea unei infracțiuni care va fi stabilită doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

De pildă, o împrejurare frauduloasă poate avea loc atunci când au loc omisiuni sau ștersături în evidența cheltuielilor având ca scop prejudicierea cu intenție a bugetului Uniunii Europene.

Pentru o bună clarificare a diferenței dintre neregulă și fraudă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene realizează o departajare care trasează 4 niveluri:

  1. Suspiciunea de neregulă – constă într-o posibilă eroare care poate fi clarificată printr-un răspuns la solicitarea echipei de control.
  2. Neregula confirmată – împrejurare constatată care poate genera sancțiuni financiare suportate de lider sau de parteneri.
  3. Suspiciunea de fraudă – constă în bănuiala săvârșirii unei fapte ce se circumscrie sferei frauduloase aspect care demarează investigarea de către DLAF (Departamentului pentru Luptă Antifraudă) / DNA (Direcția Națională Anticorupție);
  4. Frauda – reprezintă săvârșirea unei infracțiuni constatată printr-o hotărâre definitivă a instanței penale competente.

III. Prevenirea neregulilor și a fraudei

Funcția prevenției este esențială în demararea oricărui proiect. Iar pentru a preîntâmpina săvârșirea unor nereguli sau a unor fapte de natură penală, este esențială organizarea proiectului urmând câțiva pași importanți:

  • Studierea legislației și a reglementărilor specifice proiectului;
  • Respectarea tuturor dispozițiilor contractuale;
  • Experiența echipei;
  • Monitorizarea riguroasă a proiectului;
  • Instituirea unor reguli și proceduri corecte;
  • Comunicare proactivă cu Organismul Intermediar unde este alocat proiectul respectiv;

Sursa: mfe.gov.ro

acord-parteneriat

Importanța acordului de parteneriat în cadrul proiectelor europene si de ce este bine sa nu trecem repede peste clauzele cuprinse de acesta

Posted by Avocat Iordache Razvan on

În prezent, realizarea proiectelor în parteneriat reprezintă o practică familiară a organizațiilor publice și private din România având astfel un rol mult mai satisfăcător asupra nevoilor complexității proiectelor, iar în multe cazuri parteneriatul reprezintă chiar o condiție esențială și obligatorie a acordării finanțării nerambursabile.

Parteneriatul aduce o plusvaloare certă în ceea ce privește amplificarea eficacității aplicării fondurilor structurale și de investiții europene. El sporește angajamentul colectiv și asumarea politicilor, extinde cunoștințele disponibile, know-how-ul și opiniile referitoare la conceperea și aplicarea strategiilor asigurând o mai bună transparență în luarea deciziilor.

Evident acest parteneriat este guvernat de o serie de principii, de legi, dar și de acordurile consemnate în actul strategic care stabilește rolurile și limitele parteneriatului.

La încheierea unui acord de parteneriat se vor avea în vedere câteva principii esențiale:

  • Este necesar ca partenerii selectați să fie reprezentativi pentru interesele proiectului respectiv;
  • Rolul partenerilor în punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat, precum și performanța și eficacitatea parteneriatului se recomandă a fi supusă unei evaluări;
  • Partenerii trebuie să dea dovadă de implicare, pregătire și punere în aplicare a acordurilor de parteneriat și a programelor, stabilind în acest sens cerințe procedurale minime pentru a asigura o consultare la timp în mod relevant și transparent;
  • Parteneriatul trebuie să se bucure de activități de consolidare a capacității de dezvoltare a proiectului;
  • Parteneriatul trebuie să se bazeze pe schimbul de experiență și a învățării reciproce;
  • Este necesar ca partenerii să contribuie la realizarea proiectului în modalitățile precizate în cererea de finanțare și în acordul de parteneriat;
  • Toți partenerii trebuie să contribuie la implementarea proiectului și să își asume rolul lor în cadrul acestuia, așa cum este definit în acordul de parteneriat.
  • Partenerii trebuie să se consulte în mod regulat și să se informeze asupra tuturor aspectelor privind evoluția proiectelor;
  • Partenerii trebuie să implementeze activitățile cu respectarea standardelor profesionale și de etică cele mai înalte;
  • Partenerii sunt obligați să respecte toate normele care reglementează acest parteneriat și să fie atenți în special la regulile privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților, iar în cazul apariției unii asemenea conflict, să dispună luarea măsurilor ce conduc la evitarea, respectiv stingerea lui, inclusiv, dar fără a se limita la, informarea Autorității de management / Organismelor Intermediare responsabile în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict. Desigur că omiterea luării unei astfel de măsuri suportă și consecințe, contractul de finanțare putând fi astfel reziliat de drept și fără punere în întârziere prin Decizia Autorității de Management / Organismelor Intermediare responsabile, cu excepția notificării liderului de parteneriat în acest sens.

Actul fundamental care îndrumă și stabilește limitele parteneriatului este Acordul de parteneriat.

Acordul de parteneriat este actul ce consfințește asocierea în parteneriat a două sau mai multe entități juridice în vederea implementării unor proiecte de finanțare obținute prin programele P.O.C.U. (Programul Operațional Capital Uman, numit mai nou POEO), P.O.C.A. (Programul Operațional Capacitate Administrativă), Programele de cooperare transfrontalieră, interregională, și transnațională.

Parteneriatul consemnat în acest acord este supus unei structuri specifice în sensul că unul dintre parteneri va fi desemnat ca fiind liderul de parteneriat, iar ceilalți semnatari fiind doar parteneri/membrii.

Prin acordul de parteneriat se stabilesc drepturile și obligațiile părților (partenerilor), contribuția financiară proprie a fiecărei părți la bugetul proiectului, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea activităților aferente proiectului.

Acordul de parteneriat stabilește care este rolul și responsabilitatea fiecărui partener acestea fiind corespunzătoare prevederilor din cererea de finanțare fiind documentul principal în stabilirea activităților asumate de fiecare partener.

Ca orice contract, acordul de parteneriat este un document care stabilește limitele fiecărei părți atât din punct de vedere al drepturilor sale cât și în ceea ce privește obligațiile pe care le are.

Ele sunt avute în vedere în conținutul acordului corespunzător structurii parteneriatului, astfel liderul de parteneriat având drepturi și obligații specifice. Printre acestea enumerăm câteva dintre drepturile și obligațiile esențiale ale liderului de parteneriat:

  • În raport cu ceilalți parteneri semnatari ai acordului, liderul are dreptul de a solicita acestora furnizarea oricăror informații și documente legate de proiect, de implementarea acestuia și de execuția contractului de finanțare;
  • acționează în calitate de reprezentant al celorlalți membri în raporturile cu Autoritatea de Management / Organismele Intermediare;
  • are autoritatea de a angaja legal toți partenerii în scopul îndeplinirii rolurilor și responsabilităților, derulării activităților și asigurarea tuturor resurselor astfel cum sunt asumate de fiecare partener prin acordul de parteneriat;
  • consultă și informează pe ceilalți parteneri despre progresul privind implementarea proiectului;
  • orice modificare importantă a proiectului va fi convenită de lider împreună cu ceilalți parteneri înaintea aprobării sale de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;
  • este responsabil de a da curs cererilor provenite de la ceilalți partener, dar și cu transmiterea cererilor principale către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;
  • este responsabil pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii așa cum sunt semnalate în eventualele notificări și titluri de creanță emise pe numele său de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar.

Acordul de parteneriat menționează în mod expres și drepturile și obligațiile pe care le au ceilalți parteneri semnatari, iar printre cele esențiale putem sublinia enumera următoarele:

  • situația cheltuielilor angajate de către aceștia sunt eligibile în aceeași măsură precum cele angajate de către liderul de proiect și corespunzător rolului menționat în acord;
  • au dreptul de a fi informați, consultați de către liderul de parteneriat în legătură cu progresul în implementarea proiectului, propunerile pentru modificări importante ale proiectului, executarea contractului de finanțare;
  • transmit documentațiile aferente achizițiilor, realizării activităților asumate precum și a cheltuielilor efectuate;
  • furnizează orice informații tehnice sau financiare privind proiectul către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, Autoritățile de Audit sau Certificare, Comisia Europeană, sau către orice alt organism abilitat să verifice sau să realizeze modul de implementare al proiectului;
  • de asemenea, sunt responsabili pentru neregulile identificate în cadrul proiectului aferente cheltuielilor proprii conform notificărilor/titlurilor de creanță emise pe numele lor de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar;

Încălcarea acestor drepturi și obligații angajează și răspunderea părți responsabile.

În ceea ce privește răspunderea membrilor parteneriatului, aceștia înțeleg și acceptă faptul că vor răspunde individual față de Liderul de parteneriat, iar Liderul de parteneriat și partenerii față de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar Responsabil, pentru realizarea angajamentelor asumate de fiecare dintre aceștia în implementarea proiectului conform cererii de finanțare.

Un exemplu des întâlnit în practică este situația cheltuielilor neeligibile efectuate de către unul dintre parteneri. Într-o astfel de situație, Autoritatea de Management / Organismul intermediar va imputa suma cheltuielilor neeligibile liderului de parteneriat, acesta având un drept de regres împotriva partenerului aflat în culpă.

Într-o astfel de situație, liderul de parteneriat poate avea un rol de salvgardare a proiectului fiind un pion important în remedierea situațiilor semnalate de Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, astfel depunând diligențele necesare împreună cu partenerul responsabil.

Nu trebuie omis faptul că Autorității de Management i se permite prin lege să procedeze la somarea liderului de parteneriat, iar în mod subsecvent partenerului responsabil pentru situația semnalată, și în cele din urmă entităților abilitate în vederea executării silite.

Evitarea unei astfel de situații nefericite va avea ca fundament analiza juridică și faptică a neregulilor semnalate de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar, acestea putând fi combătute în prealabil printr-o procedură internă de contestare a deciziilor luate de autoritate, și ulterior în fața instanței de judecată în materia contenciosului administrativ.

Ai împrumutat un prieten cu bani și nu ți-i mai restituie?

Posted by Avocat Iordache Razvan on

De multe ori ne aflăm în situația în care un apropiat ne cere să îl împrumutăm cu o sumă de bani, iar noi, din considerente de solidaritate față de acesta, îi sărim în ajutor. Cu toate acestea, la momentul scadenței pot apărea și situații mai puțin plăcute când cel împrumutat „uită” că banii au fost acordați cu titlu de împrumut și că îi revine obligația de a restitui suma pe care a primit-o.

Fie că este vorba de un prieten, concubin sau de o rudă nu înseamnă că poate profita de calitatea pe care a avut-o la momentul respectiv și că tu nu îți mai poți recupera banii pe care i-ai dat cu încredere, chiar dacă nu ați încheiat,  în scris, un contract de împrumut.

Este suficient să faci dovada faptului că i-ai dat banii și că v-ați înțeles să ți-i restituie.

Cum faci dovada transmiterii banilor ?

– Dacă banii au fost transmiși prin transfer bancar, dovada poate fi făcută cu ordinul de plată sau extrasul de cont din care să rezulte suma transferată și beneficiarul.

Ar fi ideal ca la secțiunea ”detalii plată” să fie menționat faptul că transferul se face cu titlu de împrumut.

– Dacă i-ai transmis banii în numerar (cash), dovada o poți face cu martori sau cu discuții purtate în scris cu persoana împrumutată din care să rezulte și suma de bani. Discuțiile scrise pot fi purtate prin intermediul oricărei aplicații de tip chat, respectiv mesaje text,  Whatsapp, Facebook Messenger; E-mail,
Telegram, Instagram, etc.;

Cum faci dovada obligației de restituire a persoanei pe care ai împrumutat-o?

Poți dovedi faptul că v-ați înțeles ca banii să îți fie restituiți, prin orice mijloc de probă din care rezultă caracterul împrumutului:

– Martori.

Legea permite audierea martorilor într-o astfel de situație având în vedere relația de prietenie, concubinaj etc, părțile fiind în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris.

– Înscrisuri.

Poți dovedi că banii au fost acordați cu titlu de împrumut, și nu cu titlu de „dar”, dacă ați purtat o discuție scrisă despre acest subiect din care să rezulte că suma de bani îți va fi restituită.

Așa cum am spus mai sus, discuțiile scrise pot fi cele purtate pe orice platforma sau aplicație de tip chat cum ar fi Whatsapp, E-mail, Messenger, mesajele text din telefon, Instagram, etc.

Dacă nu există o astfel de discuție, ai face bine să faci rost de una. Astfel poți începe să redeschizi subiectul împrumutului cu persoana respectivă asigurându-te că din răspunsurile pe care le vei primi va recunoaște atât suma împrumutată cât și faptul că trebuie să ți-o restituie.

Împrumutul poate fi dificil de probat în situația în care persoana respectivă nu recunoaște datoria, banii au fost transmiși în numerar fără martori și nu există nicio altă proba din care să rezulte transmiterea banilor și obligația de restituire.

! Asigură-te că nu au trecut 3 ani de la data acordării împrumutului !

Dacă datoria este mai veche de 3 ani, intervine prescripția, și nu mai poți cere restituirea sumei de bani.

Asta înseamnă că o dată ce au trecut 3 ani de la data acordării împrumutului, sau de la data la care trebuia să îți restituie banii, dacă aceasta reiese de undeva, nu mai poți acționa în judecată pe împrumutat în vederea restituirii banilor, intervenind prescripția dreptului material la acțiune.

Desigur, există și situații excepționale prin care termenul de 3 ani poate fi suspendat sau întrerupt. Cazuri mai uzuale pot fi situațiile în care cel împrumutat restituie în mod voluntar o parte din bani, recunoaște datoria, este chemat în judecată, sau este notificat și pus în întârziere, etc.

Dacă ai toate aceste dovezi poți trece la recuperarea sumei de bani. Asta presupune să o faci fie în mod amiabil, fie prin intermediul instanței de judecată.

Recuperarea sumei de bani în mod amiabil nu cere o anumită formă, fiind suficientă o discuție purtată cu persoana împrumutată prin care îi soliciți să procedeze la restituirea sumei respective.

  • Notifică persoana pe care ai împrumutat-o, solicitându-i, în mod amiabil, restituirea banilor;

Notificarea formulată personal, prin avocat, sau prin executor, transmisă prin intermediul poștei sau curieratului cu confirmare de primire, conținut declarat, sau prin agent procedural, după caz, va avea forță probantă în fața unei instanțe de judecată, făcând pe deplin dovada punerii în întârziere a împrumutatului, precum și a întreruperii cursului prescripției.

  • Cheam-o în judecată;

Este scenariul în care nu te poți înțelege cu persoana respectivă, și atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să o acționezi în judecată.

În oricare dintre cele două situații, pentru a evita riscuri de procedură dar și pentru a fi mai aproape de succes este recomandat să apelezi la un avocat.

Cum te protejezi înainte de a semna un contract

Posted by Avocat Iordache Razvan on

Românii se confruntă cu foarte multe litigii generate de răspunderea contractuală, asta pentru că cel mai probabil nevoia este factorul principal care îl determină pe român să recurgă la semnarea unui contract cu orice preț. Iar un contract semnat în necunoștință de cauză poate ajunge foarte ușor în fața unei instanțe de judecată. De ce ? Pentru că legea română impune forța obligatorie a contractului. De aceea orice aspect înțeles de părți prin contract trebuie respectat, neputând fi modificat sau încetat decât prin acordul acestora sau din cauze autorizate de lege.

Niciun contract nu ar trebui să fie semnat înainte de a verifica amănunțit fiecare clauză din conținutul său.

Lucrurile merg întocmai ca la doctor, fiind recomandat să-l vizitezi cu scopul de a preveni o eventuală boala gravă. De aceea este mai important să știi dacă merită să semnezi un contract sau nu, înainte de a pune pixul pe foaie, și nu ulterior.

Este cunoscut faptul că foarte multe persoane semnează un contract fără a mai face verificări prealabile, din dorința de a „prinde” acea afacere, și fără să aibă în vedere eventualele consecințe.

De aceea, este recomandat și foarte important în același timp să încredințezi această etapă unui avocat care poate să îți redea o radiografie pe înțelesul tău asupra contractului.

Astfel, vei ști dacă îl poți semna liniștit, sau dacă trebuie să ceri modificarea sau completarea lui, pentru a nu te expune unor situații care te pot împovăra mai târziu.

Totuși, este bine să ai un minim de cunoștințe necesare în prealabil semnării unui contract, mai ales în situațiile în care ești pus în fața faptului împlinit și nu ai timpul necesar de a beneficia de o opinie specializată.

Un prim pas important pe care trebuie să-l faci înainte de a încheia un contract, este să cercetezi istoricul și situația actuală a partenerului cu care vei semna, altfel spus trebuie efectuată etapa de ”due dilligence”. Asta presupune să afli detalii despre identitate, bonitate, datorii, conduita în afaceri, dar și în societate, etc. Nu este recomandat să devii partenerul unei persoane care este sau ar putea fi inexistentă, rău platnică, cu antecedente penale, sau care desfășoară o afacere nesustenabilă.

Acuratețea unei astfel de verificări poate presupune și alocarea unui timp mai îndelungat pentru a-l verifica pe viitorul partener. Cu toate acestea, poți obține câteva răspunsuri mai rapide cercetând portalul instanțelor de judecată, portalul registrului comerțului, cartea funciară, precum și alte platforme online care îți pot oferi detalii mai amănunțite.

Dacă ai trecut cu bine de de etapa verificării, în măsura în care ți se permite, încearcă să fii tu cel care propune modelul contractului. Astfel, vei fi în avantaj și poți proceda la întocmirea actului după nevoile tale.

Contractul pe care îl vei redacta trebuie să conțină orice înțelegere pe care ați stabilit-o. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa lași anumite aspecte sa fie reglementate doar pe baza încrederii, pentru că un eventual litigiu va fi neiertător în primul rând asupra celor ce nu au fost inserate si clarificate în contract.

Un exemplu poate fi și situația unor prestații care nu vor fi incluse în obiectul contractului. Pentru a înlătura orice dubiu asupra lor, este recomandat să fie menționate ca fiind operațiuni ce excedează contractului.

Dacă, însă, ești în situația în care ți se propune un contract, trebuie să ai în vedere câteva aspecte care te pot ajuta:

–  Nu semna contractul așa cum ți-a fost propus fără a-l studia și fără a-l înțelege integral. De aceea, vei negocia contractul până îl vei înțelege perfect și vei fi gata să îți asumi orice scenariu;

– Clauzele trebuie să aibă un limbaj cât mai clar și simplu pentru a fi ușor de interpretat. Limbajul simplu produce și el efecte juridice, însă un limbaj pompos poate fi în defavoarea ta dacă nu l-ai înțeles integral.

– Se recomandă semnarea contractului pe o perioadă determinată, termenul stipulat fiind unul rezonabil pentru ambele părți. Desigur, în funcție de poziția din contract, dar și de tipul contractului, există și situații în care perioada nedeterminată profita mai mult.

– Prețul contractului și modalitatea de achitare a acestuia trebuie să fie clar structurate și bine înțelese de părți.

– Trebuie să existe un echilibru între drepturile și obligațiile părților, fiind astfel de evitat situația în care obligațiile tale sunt mult mai împovărătoare decât obligațiile celuilalt. Sancțiunile contractuale ar trebui să fie în sarcina ambelor părți pentru a contura echilibrul contractual.

– Clauzele privind răspunderea contractuală trebuie să fie clare si bine reglementate astfel încât să înțelegi care va fi scenariul în situația în care ți se va angaja răspunderea.

-Protejează-ți interesele contractuale incluzând suficiente garanții pe care le poți activa atunci când cealaltă parte nu își execută obligațiile asumate.

– Atenție la clauzele privind daunele și penalitățile stipulate împotriva ta. Trebuie verificat cuantumul lor, și să te asiguri că nu sunt exagerate.

– Trebuie să te asiguri că poți înceta contractul fără acordul expres al celeilalte părți;

– Asigură-te că poți insera o clauză de confidențialitate pentru a-ți proteja informațiile pe care le vei furniza celeilalte părți în derularea relațiilor contractuale, în special cele cu privire la know-how;

– În situația în care cealaltă parte locuiește și/sau desfășoară activitatea în alt stat, asigură-te că este stabilită legea aplicabilă contractului, de preferat legea română.

– Stabilește competența de soluționare a unui eventual litigiu în favoarea unei instanțe din raza sediului/domiciliului tău.

– Asigură-te că orice solicitare din partea celeilalte părți să fie efectuată în scris, prin modalitățile agreate prin contract (e-mail cu confirmare de primire; scrisoare cu conținut declarat, etc.);

– Vei semna contractul după ce l-ai mai citit încă o dată, chiar dacă ai negociat deja clauzele. Vei fi atent să verifici că nu există clauze noi inserate în contract, pe care nu le-ai cunoscut.

– Nu vei semna ”în alb”, pentru ca nu vrei să riști un dezastru.

– Nu uita că o dată ce ai semnat contractul, acesta îți va deveni opozabil  și trebuie să îți respecți toate obligațiile pe care ți le-ai asumat.

Desigur, sfaturile pot fi numeroase în funcție de tipul de contract pentru care ai optat, iar din acest motiv cel mai util lucru pe care îl poți face înainte de a-l semna este să ceri opinia unui avocat.

Legea 10/2001 – Vechea și actuala problemă a notificărilor privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 1945 – 1989 și nesoluționate până în prezent

Posted by Avocat Iordache Razvan on

Este cunoscut faptul ca în perioada anilor 1945 – 1989, foarte mulți români au fost deposedați de proprietățile pe care le aveau ca urmare a instaurării regimului comunist. Însă după aproximativ 11 ani, la data de 14.02.2001, a intrat în vigoare Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care are ca scop restituirea imobilelor către foștii proprietari fie în natură, fie prin echivalent dacă aceasta nu mai este posibilă.

Primăriile și alte entități legal învestite au fost asaltate de notificările românilor care doreau sa beneficieze de efectele acestei legi. Însă timpul a dovedit că rezolvarea acestor notificări a fost și este o situație greu de gestionat.

În prezent, la nivel național mai sunt 40.476 de notificări nesoluționate atât cele aflate în primării cât și cele direcționate către alte entități competente.

Primăria București este ”campioana” dosarelor nesoluționate, înregistrând în prezent un număr de 37.750 de astfel de notificări.

Altfel spus, în decurs de 21 de ani de la data apariției legii 10/2001, au fost rezolvate aproximativ 69.500 de notificări, iar in București doar 20.557.

Ce se întâmplă cu dosarele nesoluționate?

O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a stabilit că în situația în care entitățile învestite de lege nu soluționează notificările de restituire în termenele prevăzute de aceasta, respectiv în termenele de 12, 24 si 36 de luni de la data apariției legii, în funcție de câte notificări aveau de soluționat fiecare entitate învestită,  persoanele îndreptățite se puteau adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene.

În situația în care titularii drepturilor nu s-au adresat instanței in termenul de 6 luni, pierd dreptul de a solicita instanței soluționarea pe fond a notificării de restituire. Soluționarea pe fond presupune ca instanța de judecată să se pronunțe atât asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, cât și cu privire la calitatea de persoana îndreptățită. Cu alte cuvinte, asta înseamnă ca instanța de judecată sa se substituie entității pârâte și să soluționeze notificarea în locul acesteia.

Cu toate acestea, încă exista soluții pentru obținerea măsurilor reparatorii și în rândul celor care nu s-au adresat instanței de judecată în termenul de 6 luni. Soluțiile vin din partea Înaltei Curți de Casație și justiție a României.

De-a lungul anilor Înalta Curte de Casație și Justiție a României a tranșat aceasta problemă pronunțând mai multe hotărâri în acest sens (Decizia XX/2007; Decizia 45/2019) stabilind ca ”lipsa răspunsului entității învestite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului”, dar și faptul ca ”termenul de 6 luni anterior menționat nu se aplică acțiunilor formulate împotriva refuzului entităților de a soluționa notificarea”.

Cu alte cuvinte, în situația în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii au o notificare legal înregistrată la Primărie, și nu s-a adresat instanței de judecată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor de 12, 24 și 36 de luni, se pot adresa totuși instanței de judecată în sensul obligării primăriei de a soluționa notificarea în 30 de zile de când se comunică hotărârea definitivă.

Cât durează un astfel de proces?

Durata acestui proces poate varia în funcție de instanța de judecată, însă pot aproxima un termen de 1 an și jumătate, maxim 2.

Soluția instanței de a obliga primăria la soluționarea notificării poate genera doua scenarii:

  1. Primăria poate emite o dispoziție fie de restituire în natură, dacă este cazul, fie de propunere acordare măsuri reparatorii prin puncte;
  2. Primăria poate emite o dispoziție de respingere a notificării pentru diverse motive pe care le apreciază în acest sens;

Care este parcursul dosarului până la obținerea măsurilor reparatorii ?

Dacă soluția primăriei este de a emite dispoziție de restituire în natură se va proceda la întocmirea unui protocol de predare-preluare a bunului. Iar dacă se acordă măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va pleca la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, instituție care va emite decizie de compensare prin puncte.

Însă dacă primăria emite dispoziție de respingere a notificării, este necesară formularea unei contestații împotriva dispoziției, în 30 de zile de la comunicarea acesteia, prin care se va solicita instanței de judecată analiza pe fond a notificării.

Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

Dacă în cele din urmă primăria emite dispoziție de acordare măsuri reparatorii prin puncte, dosarul va ajunge la C.N.C.I. unde pentru soluționarea sa va trebui sa aștepte 60 de luni de la data înregistrării lui în cadrul acestei instituții. Totuși legea prevede și anumite cazuri în care C.N.C.I. va trebui sa procedeze la soluționarea dosarului cu prioritate, daca este incident unul dintre cazurile de excepție prevăzute de lege.

Cazurile de excepție sunt următoarele:

– dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente în completare potrivit art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013;

– dosarele în care, instanţele de judecată s-au pronunţat definitiv cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită;

– dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele supraviețuitoare ale Holocaustului;

– dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Evident că exista si situația în care C.N.C.I. consideră că nu există niciun caz de excepție, apreciere personală a instituției mai mult sau mai puțin întemeiată. Într-o astfel de situație, persoana îndreptățită trebuie sa solicite intervenția instanței de judecată.

Soluțiile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor

C.N.C.I. poate emite, fie de bună voie, fie ca urmare a unei hotărâri judecătorești, decizia de compensare prin puncte, care poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare în situația în care nu sunteți mulțumiți de cuantumul despăgubirilor pe care vi le acordă.

Aceeași contestație este valabilă și în cazul în care C.N.C.I. emite o dispoziție de respingere a propunerii de acordare măsuri reparatorii prin puncte, din varii motive pe care persoana îndreptățită la măsuri reparatorii le consideră neîntemeiate.

În cele din urmă, punctele acordate prin varianta finala a deciziei de compensare vor fi valorificate de către titular prin intermediul ANRP care va emite titluri de plata în decurs de 5 ani, în transe egale.

Ce înseamnă acordarea măsurilor reparatorii prin puncte ? Potrivit Legii 165/2013 ”un punct are valoarea de un leu”. Astfel că punctele acordate prin decizia de compensare reprezintă contravaloarea în lei.

În concluzie, procesul de restituire a imobilelor ce fac obiectul legilor 10/2001 și 165/2013, este unul destul de îndelungat, și nu este deloc simplu precum pare. Din acest motiv este recomandată angajarea unui avocat specializat în astfel de dosare, pentru a comprima cât se poate de bine acest timp de așteptare.